Editorul

Știu că n-o să vă vină să credeți. Eu eram cu pejou’. Cum care pejo? Ăla din videoclipul cu accidentul Editorului. Cum care editor? Asta-i bună! Editorul de la zeroștiri-zeroeditoriale-sutălasutăpărerism.ro

Bon. Mergeam eu liniștită în coloană. Nu c-aș fi eu vreo domniță adormită la volan, da’ în fața mea erau doar vreo trei inși care semnalizau vioi că vor s-o ardă stânga. Decât trei, vorba aia. Doar un dement i-ar depăși, or eu conduc responsabil. Așa că, zic eu, ia să-mi împrospătez oleacă rujul în timpul ăsta. Și ce mi-e dat să văd în retrovizoare: teroare! Un meganist care, depășind încă de pe linia continuă, accelerând turbat, nevrozat nevoie mare, venea pe banda a doua amenințător. Vorba poetului minor: Păzea! că e iresponsabil, el are flăcări în artere și te pălește fără veste cu 40 de cai putere.

Cu tupeu, meganistul intră într-unul din ăia trei. Fix în loganistul care tocmai făcea stânga. Da’ ce se grăbea să intre în loganist! Eu am crezut că are ceva biznis cu omul, că prea era chitit să-i strice ziua. Sau, mai știi, poate nu-i plac loganurile și loganiștii, zic. Și pe bună dreptate. Urât autoturism mai e loganul ăsta. Bine, nici meganu’ nu-i mai arătos. Eu, de exemplu, n-am nimic în garderobă ce s-ar putea asorta ever la un logan or la un megane. N-am și pace. Ei bine, lăsând chestiile astea ce țin strict de fașion, să continuăm cu reflecțiile rutiere.

Bun. Deși nu eram foarte foarte aproape de scenă, am putut auzi un glas ascuțit, ca de muiere, un țipăt de spaimă venind din megane. Dupa scheunatul ăla de gospodină căreia nu i-a ieșit permanentul, imediat o bufnitură înfundată. Și aia a fost. L’accident!
Zic eu: să vezi caraghioslac acum… țin-te, frătiuc!, că eram cu frate-meu în mașină. Mă așteptam la o scena demnă de teatrul dramatic. Păi, eram precisă că a intrat în logan, cum ziceam, dinadins. S-a-nfipt meganu-n logan ca teleghidat, ca prostu-n blogosferă, ca mortu-n groapă, ca cocalaru-n șaormăriile din Costinești, vorba unui vecin de-al meu, cam comunist, dar băiat bun. M-am gândit că e vreo cucoană înșelată, mai ales când am auzit țipătul ăla sfâșietor de muiere. Când colo, un gogeamite plăvanul, cam uscățiv, ce-i drept, iese tremurând din mașina de curse, căindu-se: Prost mai sunt!Ce-am făcut?! Nu din nou! nu din nou!

Nu l-am recunoscut pe Editor. N-am eu memorie fotografică exceptională, dar, să știți, nici nu-i lucru ușor să-l recunoști pe Editor din pozele de pe net. Editorul e ceva mai urâțel în realitate, chiar și cu ochelari de soare. În poze arată cât de cât a om, pe bune. Și sfiicios Editorul in real! Ca un băiat neprihănit în patul nupțial. Un fel de gnom înalt și timid și cu nasul mare pe care-l poartă cam într-o parte. Pe net nu pare așa urât. Nici sfiicios. Pe net, din ce scrie el despre femei, ai zice că e un donjuan plictisit și obraznic.

Uite, acum îmi pare rău că nu m-am dat jos să-l filmez cu telefonul, să-l fi vazut pe Editor cum tremura de spaimă când a coborât din mașină. Oamenii s-au luat după el să-l linșeze, o tanti s-a repezit la el, urlând că era să-i omoare plodul, și i-a trântit o palmă peste scăfârlie, de au prins viață ochelarii Editorului sărind cât colo. Editorul, săracul, tăcea și privea în jos de rușine. N-o scos un cuvințel. Cred c-a și plâns. Mult nu mai avea. Păcat. Merita imortalizat momentul. Chiar, bine dracu’ că nu i-a mortalizat el pe ăia din stânga, ăia cu plodu-n căruț.

În fine, n-am știut că plăvanul e Editorul. Asta până ieri, când a dat frate-meu de videoclipul de pe trafictube și mi-a zis: Uite plăvanu’ cu accidentu’, de l-au scuipat oamenii. Prost mai e plăvanu’, s-a pus și pe interneți.

Strașnică surpriză a mai fost. Zic – ia să-i fac eu o misivă. Dar nu aprobă Editorul astfel de misive pe blog, așa că hai sa o pun pe al colegilor.

Oricum, frumos site-ul ăla trafictube. Toți plăvanii se filmează când conduc și fac accidente, apoi le-aruncă singuri pe net. Să vadă toată lumea cât sunt ei de plăvani. Un fel de youtube exclusiv cu plăvani la volan. Me gusta.

Aipa și conduceți prudent. Vă doresc la revedere!

Fata babei, cea țâfnoasă și rea la suflet

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Senzaţional! Crede-ne pe cuvânt că-ţi pică flocii de stupoare! Vezi aici de la cine luăm sfaturi despre luat sfaturi!

Aaaah, barba. Părul facial. Simbolul masculinităţii timp de secole. Mă rog, depinde… Că în Roma a adus Scipio Africanul moda bărbieritului şi a devenit una din metodele romanilor de a se diferenţia de greci. Dar nu v-am adunat aici, după 11 zile de la ultimul text de pe Colegii.cc pentru a face istoria bărbilor. Bărbi vă pun destule distinşii A-listeri, pe care i-am cam ignorat în ultima vreme, lăsându-i (ce finuţi suntem) să îşi ducă la îndeplinire obligaţiile campaniei electorale.

Aşadar, vorbeam despre barbă. Unii ar spune că însuşi termenul de bărbat vine de la barbă. Cu toate acestea, nu toţi bărbaţii reuşesc să-şi crească/să-şi lase barbă. Motivele? Diverse. Poate fi din cauze genetice, poate avea legătură cu o lipsă de testosteron sau poate fi din cauza unei boli de piele. Puţin contează. Important e că unii bărbaţi suferă de lipsa părului facial, ca nişte veşnici preadolescenţi. Cu siguranţă cunoaştem fiecare din noi cel puţin un bărbat cu asemenea probleme. Chiar şi aici în online există exemple. Unul dintre ele este celebrul Zoso, fost Vali Petcu, fost Zoso, fost Zeroştiri (sau încă mai e, nu ştiu exact). După cum probabil aţi constatat toţi care îl cunoaşteţi personal sau aţi văzut mai mult de o fotografie cu faţa lui, Zoso e unul din bieţii bărbaţi care nu pot să-şi lase barbă. Şi e frustrant, înţeleg. Dar, pentru că nu că nu ajunge la struguri, ci pur şi simplu nu sunt struguri nicăieri, Zoso zice că-s acri. Dar nu aşa… Oţet! Şi toţi cei care mănâncă struguri sunt nişte puţoi. Şi nişte lacheţi flauşaţi. Şi nişte retarzi, probabil. Dumnezeu ştie cum or mai fi nenorociţii care au struguri în curte sau au găsit la un preţ bun, la supermarket… ‘Mnezeii lor de bărboşi.

Eh, articolul se numea iniţial „Despre cioc sau barbă”, dar ulterior a fost redenumit „Despre cioc”. Şi, după cum vedeţi, e vai şi amar de cei care îşi permit să-şi lase cioc, indiferent că au sub 30 sau peste 30 de ani. Booon… Ne-am lămurit, aşadar, cum un om căruia nu-i creşte, de la Mama Natură, barbă, ne dă sfaturi despre… bărbi. Ok…

Dar, vai!, ce avem aici? Zoso intră-n contradicţie cu el însuşi, susţinând că nu e ok să dai sfaturi despre sex dacă tu eşti virgin (Scuze, Vasile, tu poţi…winking. Sau să… De fapt, mai bine uitaţi-vă la captura de mai jos:

Articolul, intitulat „De la cine luăm sfaturi: sexy” se referă la faptul că o tanti peste 60 de ani susţine că părul pubian nu ar trebui ras la femei. Zoso e ultragiat că „băbăciunea” dă asemenea sfaturi, deşi pe ea „sigur nu mai vrea s-o vadă nimeni dezbrăcată”, acesta fiind motivul „pentru care-şi permite”. Şi zice că ar fi vrut să audă acest sfat de la o domnişoară tânără, frumoasă şi – asta numai o insinuează – pe care ar %&#e-o. Nu mă înţelegeţi greşit, de data asta sunt de acord cu el, dar mă amuză cu cât patos înfierează acum fix ceea ce făcea el însuşi anul trecut. Mă rog, dar ăsta-s doar eu… un hater. happy

Bonus!! La articolul despre părul pubian (blogging de calitate, zău) la femei, scris de Zoso, a comentat şi celălalt Alfablogger al Rromâniei (ţară în care trăieşte singur, deci e simplu să fie mai citit decât oricine). Trecem peste faptul că bunul prieten al lui Zoso intră – din cauza ciocului – sub incidenţa articolului despre bărbi al tovarăşului său, fiind, aşadar, „un puţoi”. Deci trecem peste asta, da? Dar eu chiar nu vreau să ştiu cu ce femei a avut de-a face cel mai celebru bărbat care s-a dat la Raluxa (sau ea la el, nu am înţeles), dacă acestea aveau păr pubian chiar şi pe – atenţie! – pulpe. Practic, aproape până la călcâie…

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Prima editie Prin Lugojul Meu #PrinLugojulMeu

Dragă online, dragi bloggeri, twitteriști și facebooci, anul acesta are loc prima ediție a proiectului #fain, parte a #obiceiurisanatoase, Prin Lugojul Meu, organizat în colaborare cu firmele locale Fabrica de Cărămidă Lugojaf, Brutăria Spicul de Argint Viu și S.C. Răbdări Prăjite Textile S.A., în colaborare cu mine și cu o bancă unde o să băgați niște bani în cont dacă participați. Mai jos aveți desfășurătorul, adică ce vom vizita în ziua dedicată acestui important eveniment cultural, imediat după acest scurt moment video:

  • vila primarului, o adevărată operă de artă arhitecturală;
  • supermarketul Penny Market, nou deschis, cea mai hot atracție a orașului în aceste zile;
  • parcul gării, unde vom putea observa, de la o distanță sigură, un grup de cerșetori lugojeni în habitatul lor natural;
  • strada Caransebeșului, unde vom putea admira vilele romilor, adevărate minuni arhitectonice, precum și mașinile acestora din mărci precum Ferrari, Porsche sau Bentley;
  • Fabrica de Cărămidă Lugojaf, sponsorul evenimentului, unde vom face schimb cu muncitorii pentru 2 ore, ca să simțim cu adevărat magia spiritului muncitoresc al orașului;
  • malurile (atenție, nu Mall-urile, nu avem așa ceva) răului Timiș, de 5 mandate de primar aflate pe lista de recondiționare;
  • semafoarele de la Unic, o explozie de culoare și stil, una dintre cele 3 intersecții semaforizate din tot orașul;
  • casa de pariuri din centrul urbei, o adevărată Mecca a culturii sportive lugojene;
  • -monumentul Alfa și Omega de lângă primărie, făcut din rămășițele de marmură folosite la vila primarului;
  • stația de epurare a apei aflată la marginea orașului, loc perfect pentru scăldat și pescuit, unde vom și poposi câteva ore pentru activitățile recreative menționate;
  • vizita la poliția Lugoj pentru a depune eventuale plângeri asupra unor bunuri care sigur vă vor dispărea în timpul turului;
  • vizitarea muzeului din oraș și observarea interiorului acestuia, care este plin de schele și de muncitori, colecție aflată în muzeu de 10 ani;
  • renumita șaormerie Iskender Kebap, unde numai Dumnezeu știe ce vom mânca din interiorul lipiei servite (șaorma nu este inclusă în preț, fiecare mănâncă pe propria răspundere, stăm prost cu serviciile de urgență);
  • casa celebrului Bela Lugosi, actorul care a jucat rolul lui Dracula din pelicula cu același nume, sau mă rog, ce a mai rămas din ea, fiind jefuită în urmă cu 3 ani.

La finalul zilei vom cina în Piața de Animale, la taraba de mici a lui nenea Iosif, artist pitmaster, după care urmează drumul la gară, eventuala bătaie cu cerșetorii din incinta acesteia, ghicirea trenului, că nu merg tabelele de afișaj, iar la final, dacă avem noroc, deplasarea către case a participanților.

Preț: 300 de Euro pentru bloggeri (studenții nu au reducere, că sunt bulangii) sau 3000 de euro pentru companii (pentru că, vadă Domnul, au de unde), fiind incluse următoarele: transport la cușetă de 6, răcoritoare constând în apă de la fântânile din oraș, 3 mici cu muștar de căciulă, pâine, scobitori și șervețele, poze cu mașinile expuse pe strada Caransebeșului, dar și o cărămidă semnată de domnul Lugojaf Atanasiu, CEO @ Fabrica de Cărămidă Lugojaf, sponsor principal.

Vă mulțumim și vă așteptăm cu drag!

Guest poszt de Iosazaur

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Despre prietenie şi online

N-am prieteni în online.

Am doar cunoscuţi (că nu ştiu cum să le zic altfel) pe care îi apreciez, al căror scris mă încântă de multe ori, al căror umor e, la fel de des, irezistibil. Îi urmăresc pe Twitter, mai schimbăm din când în când câte o vorbă, m-am abonat la blogurile lor şi cam atât. Asta-i toată relaţionarea noastră. It is a pure social-media relationship. Probabil că i-aş susţine în multe acţiuni. Dar până la un punct. Până acolo unde mi s-ar părea ipocrizie să-i susţin, atât timp cât pe alţii i-am arătat cu degetul pentru aceleaşi fapte sau atunci când nu sunt de acord cu ei. Nu am nicio problemă să le transmit mai departe acele opinii care îmi sunt apropiate. Nici să-i citez nu mă deranjează. Şi, la fel de bine, mă bag în discuţii contradictorii. Nici când mă corectează nu se face gaură în cer… Nu tot timpul am dreptate, dar nici n-am vreo pretenţie de genul. Mai şi tac la multe sau rămân într-o poziţie neutră, nefiind de nicio parte sau necunoscând subiectul. Nu putem fi tot timpul de acord. Ultimele zile au demonstrat-o cu vârf şi îndesat. E online, suntem liberi să spunem ce credem. Crez împachetat în cuvinte aşa cum se pricepe fiecare.

Unde vreau să ajung?

Când unul dă cu băţul în baltă (şi încă rău de tot), tu – ca prieten – n-ar trebui să-i cauţi aiurea scuze, doar pentru că (poate) pe tine de cred. Că n-ai rezolvat nimic. E clar că, atunci când porcăieşte, nu şi-a exprimat nicio opinie. Nu încerca să mă abureşti cu libertatea de exprimare, că nu merge. Cel mult şi-a arătat limitele. Trage-i o palmă după ceafă… Poate se trezeşte. Sau poate ai făcut şi tu la fel. Ba chiar ai încercat să acoperi mizeria, dar n-ai reuşit. Şi atunci nu mai e o susţinere, e doar o justificare a faptelor tale. O justificare pe care n-ai avut curajul să o exprimi atunci. Dar acum ţi-ai găsit ţapul ispăşitor. Mâna cu care ţi-e mai uşor să scoţi castanele din foc. Deci nu eşti un prieten. Eşti un profitor. Fie te aştepţi ca într-un viitor (probabil sau posibil) apropiat să îţi întoarcă susţinerea, fie te disculpi.

A… sau fie nu eşti îndeajuns de inteligent să sesizezi că ăla a făcut pur şi simplu o tâmpenie.

Textul de mai sus nu include lingăii cu un puternic redard cerebral care abia aşteaptă să latre şi să mai scuipe şi ei pe lângă. Ei sunt undeva jos de tot pe scara evoluţiei. De abia articulează… Mai mult decât un „Şezi!” sau un „Prinde-l!”, nu procesează. Aşa că nici aşteptările mele nu sunt mai mari.

Şi mai mult. Textul nu are legătură nici cu Badea sau Ciutacu şi cu ce aberează ei pe Twitter, nici cu Alexa, nici cu Ametcea. Are legătură cu atitudinea online-ului de pe la noi, de a susţine tâmpeniile celor din cercul lor „strâmt şi rece”, în care chiar şi o mizerie e tratată drept opinie (bine că nu se invocă ştiu eu ce amendament, ca la americani) sau în care toţi închid ochii, de parcă aşa ar dispărea şi gunoiul… Are legătură cu adunatul în turmă pe lângă măgarul influencer. Are legătură cu tăcutul din gură, să nu cumva să se supere. Păi şi ce dacă se supără? Ce o să îţi facă? Te murdăreşte pe internet? Aşa, şi? Păi asta ai încercat să-i spui… că face mizerie. O să accentueze că e prost şi tu eşti mai bogat, că te lipseşti de astfel de cunoştinţe.

Am văzut de prea multe ori atitudinea asta: „Ei, poate mai sare calul câteodată, dar ştii ce om fain e în realitate? Şi poate şi ăla (aia) a căutat-o.” Hai să fim serioşi! Doar dacă suferi de dedublarea personalităţii e valabilă chestia de mai-nainte… Ştii cum e asta? E ca şi cum ai spune că victima unui viol e de vină, că s-a îmbrăcat prea provocator.

Nu pun screen-shot-uri, că nu am de ce.

N-am prieteni în online. Dar şi dacă aş avea, nu m-aş purta ca un idiot cu ei… Iar dacă aş greşi vreodată, aş accepta, pe lângă critici, chiar şi un şut în fund. Poate aşa aş înţelege mai uşor.”

Guest-post scris de Cosmin Chera (@cosminchera)

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Schimbări complicate pentru Piticul21

Bloggării sunt niște ființe mitice… jumătate om-jumătate pișcot ei cutreieră lumea media ca niște adevărați Robin Hoozi ai bufetelor pentru a lua de la bogatele companii sau agenții și a da la săracile lor buzunare.

Dar nu despre câștigul bloggărilor am venit aici să discutăm, ci despre ceea ce fac unii dintre bloggări cu aceste câștiguri… Fără a avea intenția de a judeca (pentru că noi nu facem parte din mișcarea Noua Dreaptă – care oricum neagă orice legătură cu Vasile Manu) vă arătăm ce schimbări radicale poate aduce banul care permite operații complicate în cazul simpaticului bloggăr

Iată cum metamorfoza este completă și, ceea ce odată era un look de tocilar, acum e hot, iar paznicul nostru de streaminguri și cabluri de la Realitatea TV s-a transformat într-o draguță prompteristă. Sperăm să fie luat(ă) în seamă la următorul calendar de bloggărițe și fie ca twitterul să o protejeze de atacurile misogine ale lui @nashu

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Sunt cativa morti in oras

Nota: acesta este primul si probabil ultimul text legat de politic/social de pe colegii.

Domnu’ interimar, dom’ presedinte, dom’ Laurentiu, dati-va matale cu un pic de apa pe fata (dar mai rece, ca de reveneala) si stati un pic sa va explic ceva eu, electorul. Si daca se poate luati-l de mânuta si pe ala micu’, chiar daca are treaba. Spuneti-i ca îsi poate termina fituicile si peste vreo zece minute, nu-i bai.

Stateam eu asa si citeam o carte care nu era de joc si din camera cealalta vorbeati matale la televizor, balmajeati ceva de la pupitrul ala din cladirea în care sunteti în trecere. Si mi-am zis ca hai sa ascult si io ce zice interimarul, ca oricum mult nu mai are de interimat. În viata mea nu am crezut ca voi putea auzi din gura unuia care se crede presedinte atâta revarsare de dispret la adresa unor oameni pe care teoretic ar trebui sa îi conduca, daca nu s-ar juca de-a cosasi odihnindu-se pe te miri unde.

Presedintele unei tari, domnu’ George, trebuie sa trateze egal toti cetatenii, indiferent de opiniile lor si de modul în care si le exprima. Azi a fost a doua oara când i-ai asigurat „pe cei care s-au prezentat la vot” de simpatia lu’ matale. De data asta însa nu ti-ai mai suflat mucii pe unguri ci ai extins conceptul, gândind cu propriul cap ca aia care au lipsit probabil sunt morti. Si stau sa ma gândesc ce bine de matale ca dorintele oamenilor nu se împlinesc, altfel ti se-nghesuiau la dos în momentul asta vreo zece milioane de stromeleaguri, de crapau mâtele jucându-se cu ele si rectul lu’ matale de prea multa forta de alezare, daca ma-ntelegi pe undeva.

Plângeti si matale si ala micu’ pe lânga procentele iesite la vot si va dati cu fundul de pamânt ca majoritatea a vrut si o cere. Eu îmi amintesc de niste sondaje facute pe net de diversi, sondaje în care ieseau treizeci si ceva la suta pentru si restul împotriva. Da, rezultatul votului e impresionant: 87,52% zic da din 47,23% prezenti.

Dar:

Daca iei în considerare, domnu’ înca interimar si partea aia de populatie pe care matale si ala micu’ o considerati moarta si mai adaugati si ungurii ca sa iasa 100%, vei vedea ca procentul de du-te-acasa e exact acel treizeci si ceva la suta din sondajele facute de diversi. E grea aritmetica, stiu; e grea si logica iar ambele luate împreuna sunt si mai grele când ti-e somn.

Acum fie ce-o fi. Pâna la urma nu are importanta ca în casa aia de pe deal se agita marinarul sau dormi matale. Pentru noi tot aia e, indiferent daca suntem ai de-au votat, aia morti sau unguri. Pentru matale, daca ramâi, o sa fie mai greu, ca trebuie sa mergi la munca mai des decât de patru ori pe an. Daca stau bine sa ma gândesc, deja ai rupt norma de când esti interimar. Numai când ma gândesc, domnu’ Crin, la cât de greu trebuie sa-ti fie, mi se umezesc ochii, ca asa-s io, milos cu semenii mei, indiferent cât de daruiti sunt de la mama natura.

Numa’ nu uitati, domnu’ interimar (si tu ala micu’ ), de alegerile care mai au un pic si vin. Ramâne sa vedem atunci daca Dumnezeu, despre care stim ca nu exista, e român.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)