Blogging-ul pasiv de azi, cancerul 2.0 de mâine

Calistrat, Calistrat, ce-s astea, mă?, strigă bunelu’ din bucătărie. Ce cacat mai vrea bătrânul?-se întreba tânărul inculpat. Nici n-apuca să zărească bine laveta ce atârnă pe chiuvetă ca fu deconspirat. Busted, Ernest ieșind cu capul din mojar, csi-faza-cu-ochelarii. Acum inimă-i bătea de parcă Valentino Rossi i-ar fi dat blană ventricului.

Bunicul Oldman îi puse din nou aceeași întrebare. Cu capul în pământ, Calistrat căuta o scuză plauzibilă. Dar cacat, găsi una cu IE. „Pai, pai, bătrâne, nu-s ale mele, mi le-a dat un coleg…să le țin.” Pfff, ce-mi faci, Calistrat, ce-mi faci?! Cum nu sunt, mă, ale tale? Nu vezi ca scrie aicea, „by Calistrat”? De când te-ai apucat, derbedeule, de blogging, ha? Ai doar 15 ani, nu crezi ca ești prea tânăr?

Săracul Calistrat, o ardea stingher acum, cu transpirație pe frunte și paloare. Își linsă buzele cu puțină salivă și încerca sa-si hidrateze răspunsul:” De o lună. Eram în baie, cu ceilalți colegi. Vorbeam despre cutii de viteze și numere de inmatriculare. La un moment dat, Infuzie scoate din blugi un pachet cu draft-uri. 10 8 10. Și ne-a rugat cu un draft. La început m-am înecat rău de tot, nu lăsam spațiu după ce puneam virgulă. Dar după ce i-am dat save celui de-al 2-lea, învățasem cum să trag în tastatură. În pauză mare deja îl postasem pe primul.”

Oldman ofta profund, era dezamăgit de decizia nepotului, când era de vârstă lui Calistrat, el refuzase draft-ul. „Nepoate, știi ca e dăunător sănătății tale. În multe țări deja s-a interzis. Uita-te la sor-ta, Mirela, din cauza blogging-ului pasiv are astm. Așa zicea și ea, ca-i da share unui videoclip cu pisici doar de sărbători. Și acum a ajuns să posteze 40 de draft-uri pe zi. Ca să nu mai zic cum îi miros hainele, sar numai pop-uri cu molii. Vrei să faci cancer piscotar, plămânii tai sa-l bage în blogroll? Crezi ca te face mai bărbat? Nu, fraere, părul de la subraț. Ăia dovadă de bărbăție. Da, da.”

Calistrat ofta și el, știa ca Oldman nu-i dorea răul. Dar parca altfel intra cafeaua cu un draft lângă ea. Făcea el cumva. Când n-avea bani pentru ele, apela la un coleg, să-i scrie un guest post. Însă viață și moartea mergeau în tandem. Bunelul se stinse, saracu’, cât n-ai recunoaște ca tu nu postezi advertoriale. Calistrat băga draft-uri la greu, trecuse la cele cubaneze. Își permitea. Noul lui prieten, Fidel, își cumpărase o rachetă cu discount, tu ce mai așteptai? Asta era sursa cubanezelor. După ce strânsese niste verzișori, verdana13wateva, Calistrat se mutase pe alt domeniu, în altă țară. Ca atunci când va fi intrat intr-un restaurant, să nu mai fie întrebat: „Doriți la postari pe blog sau la bugetari?”

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Povestea impresionanta a lui Vrac Piszcoty

Fosta gloriei a cantinei lui ASA Pofta Mare, Vrac Piszcoty, ne-a oferit un interviu atipic. Dupa ce a piscotarit la ASA Pofta Mare timp de 9 ani, inscriind numeroase campanii si avand atatea assist-uri de Power Point, Vrac s-a retras in linistea 3G-ului, undeva la tara.

Vrac Piszcoty

R: „Domnule Piszcoty, va mai amintiti cum a fost sa parasiti campionatul maghiar, dupa ce l-ai pascut de produse ani intregi, pentru a va ghiftui in Liga 1?”
VP: „Desigur. Era undeva prin 98-99. Ce pot sa spun. In Ungaria era altfel, aveam autostrazi, puteai sa prinzi chiar si 3 mese pe zi in 3 orase diferite. Cand am ajuns la voi, mancam covrigeii de Buzau vineri si astia trebuia sa-ti ajunga pana duminica seara. Nu mi-a fost usor sa ma adaptez.”

R: „Inteleg. Dar spuneti-mi de un meci memorabil, ce faze v-au ramas in minte.
VP: „Eram odata in deplasare, la Cluj. Jucam cu ACS Oameni Faini. Bai, domne, si acum tin minte, de parca era ieri. Erau cu toti jucatorii in jurul bufetului de 16 metri. Oricat am fi incercat sa-i driblam, sa tragem cu selfie stick-ul cate un piscot de la distanta, degeaba. Incepusera sa ne chioraie matele, nu alta. Noroc ca fundasii celor de la Oameni Faini erau mari si greoi, de-aiba alergau dupa piscot. Asa ca atacantul nostru ghanez, M’But Gramaj, s-a strecurat printre ei si a putut sa inscrie, a apucat sa ia o farfurie cu aperitiv.”

R: „Dar experienta din Japonia cum a fost, n-ati jucat prea mult, ati fost si accidentat?”
VP: „Da. A fost o perioada nefasta din cariera mea, am avut si gastrita, devenisem destul de anorexic. Stiti cum sunt japonezii, ca vor sa muncesti, sa fii serios. Antrenorul nostru ma baga doar in ultimele 10 minute ale evenimentului, iar io eram atacant, cat puteam sa marchez? De-abia cand am inceput sa joc cate-o repriza mi-am revenit, m-am ingrasat, am si inscris, am primit un Galaxy. Dar intr-un meci la Tokyo m-am rupt de tot, am mancat niste sushi stricat si a trebuit sa stau 8 luni pe banca. Nu m-am mai dus la piscotareli cu echipa. Dubla fractura de stomac si peroneu.”

R: „Cand erati convocat la Nationala cum va simteati? Mandru? Emotionat?”
VP: „Domnule, sa piscotaresti pentru tara ta e ceva special. Si acum se ridica parul pe mine cand ma gandesc ce masline am mancat la greci sau ce vin am baut prin Franta. E buna si shaorma noastra, dar ayaranul din campania turcilor te dadea pe spate. Mereu ne-au invins la capitolul asta. De-aia am si ratat CM al piscotului. Isi tineau ardeii iuti in flinte. Ne-au surprins pe contraatacul pitch-ului.”

R: „Fabulos, domnule Piszcoty. In incheiere, spuneti-ne cum mai decurge viata dumneavoastra acum.”
VP: „Hehe, acum sunt batran. M-am retras din activitate. Acum primesc renta viagera de la ASA Pofta Mare. Ma bucur ca nu m-au uitat. Am si doi caini. Apropo, nepotul meu joaca la FC Astra Savafiedebine. Constantin Bunescu il cheama. Ieri l-am sunat sa-l cert. Era sa ia rosu. Voia sa vanda niste gogosari de la o campanie. Pornind de la acelasi pret ca cel din Billa. Nu se face. Mai ales cand borcanul e desfacut. Numai bine. Va salut!”

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Nostalgia, salteaua cu arcuri a amintirilor

Știți când pe toți ne cuprinde nostalgia, când ne întoarcem în placenta copilăriei? Ce este nostalgia? Ei bine, nostalgia e ca o părere a lui Mândruță. Când crezi ca ai scăpat de ea, îți pune un sac pe cap, te bagă în portbagaj și te trezești ca joci in Hangover 4. Când porii nostalgiei ti se deschid, simți nevoia să te ștergi cu prosopul dezvăluirii.

Primii ani de școală, clasele 1-4. Ce sentiment placut. Mă duce gândul imediat la o ghidușie pe care am facut-o împreună cu colegul meu de bancă, Florin. Dar înainte să va povestesc ce s-a întâmplat, hai sa va zic despre banca mea. Era o bancă din lemn de nuc, cu picioare din oțel inoxidabil, foarte ușoară, cu agățătoare pentru ghiozdan si umbrelă. O mai găsiți si astăzi, la #Ikea, la un preț foarte bun, chiar dacă au trecut 30 de ani de când am terminat școala primară. Da, fix între raionul cu electrocasnice și cel cu mobilă. Desigur, puteți să o cumpărați si de la alt magazin, dar nostalgia nu va avea același gust. Până și Florin a cumparat-o.

Să trecem mai departe. Școala generală, o nouă etapă de neuitat din viața oricărui elev. Mă leagă o groază de amintiri de sala de sport. Aici m-am apucat de box și judo alături de noul coleg de bancă, Vali. Haha, îmi aduc aminte de-o ghidușie pe care i-am facut-o domnului antrenor, Cetini il chema. Dar înainte de asta, hai sa va povestesc despre salteaua de judo. Moale, cu arcuri din latex si vată la colțuri. Era albastră, ortopedică, iti tinea coloana dreaptă, fizic vorbind. O mai găsiți și azi, la #emag. O găsiți langa raionul cu detergenti. Iar dacă locuiți în Brașov, precum tovarășul meu Vali, o să o primiți gratis. Don’t hate the saltea, hate the campanie. Acum ca v-am povestit si asta, sa trecem la următorul meci din turul vieții, UCL-ul destinului, adica liceul.

Liceul, vremea marilor beții. Când viața era bună si alcoolul ieftin. Asta mă duce cu gândul la o bauta dinaintea vacanței de Crăciun. Eram cu mai mulți colegi la o masă si unul dintre ei mi-a vărsat din greșeală, sper eu, haha, vin pe tricoul alb. Ce era de făcut? Tricoul era pătat. Noroc ca prin fața crâșmei a trecut Florin, colegul de banca din 1-4. Si, ca să vezi, Florin avea la subraț o mașină de spalat. Domo, clasă A++, 360 de rotații pe crâșmă vizitată, stoarcere rapidă, nicio carafă nu-i rezista, Vanish încorporat. Miros de primăvară pentru ciorapii tai. O găsiți la #Altex, pentru nostalgicii din voi. De dată asta, daca locuiți in Brasov, nu vă va ajuta.

Cum a trecut timpul. Totuși, mă bucur ca am scris aceste rânduri.
Such povești, much nostalgie.

P.S: Haterii vor spune ca asta e, de fapt, un advertorial si ca n-am povestit nimic concret. Ca nostalgia e doar un tertip pentru a sări profitul din saltea. Nimic mai fals.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Băutură și jazz

Guest post scris de Mihnea (blog)

Scriu aici la cererea acestor băieți faini, poate uneori pierduți în detalii. Bă, prima beție în care n-am mai știut de mine a fost în Canada. Eram student eminent, cam de 18 ani, cred, iar prietenii erau niște golani. Unul era cubanez fugit din insula lui Castro și ceva mai slab decât un fir de curent, iar celălalt era un canadian cu rădăcini olandeze cam de două ori cât mine în toate direcțiile. Pentru cei care mă cunosc, la minunată greutate de 0,1 tone, această stare de fapt nu este ușor de obținut.

Am început în cămin cu niște bere, cumpărată de olandez, pentru că eu încă n-aveam voie să beau alcool în Toronto. În acest sens, doresc să înjur cu toată ființa statul român pentru că a ascuns data de naștere pe buletin. Photo ID, ziceau ei. Eu, mândru ca un pui de Bucureștean ce eram, un an mai târziu, le arătăm țanțoș buletinul. Your birthday isn’€™t there, zicea indianul cu o privire critică. Ba este, dar știți, e cu roșu într-un cod întreg, vedeți aici.. 830110? Sorry, son. Come again. Mâncam la Mcdonalds mai mult din razbunare…

Mda. Revenind, am băut niște bere canadiană chiar bunicică, Creemore Springs, țin minte și acum, una dintre micro-berăriile din Toronto. După care, hai să vi-l prezint pe Alex, zice cubanezul. Luăm TTC-ul, alias RATB-ul local, și coborâm prin centru pe undeva. Intrăm în ceea ce pot descrie doar ca un bloc românesc, cu miros de ciorbă și alte asemenea ieșind de sub uși. Urcăm pe scări la etajul trei, că lift canci. Erau blocuri de imigranți. Alex ne primește, băiat de treabă, omul saxofonist la Olga, soția și de altfel bunaciune de ucraineancă.

Și bem din poșircă adusă de acasă de Alex, și bem. La un moment dat, mai apare cineva și cu niște marijuana, care era complet legală și nu încălcam absolut nicio lege fumând-o. Zău. Țin minte și acum că-mi ridicam mână pe de pe fotoliul unde mă așezasem și o treceam prin față. Țeasta era undeva în tavan, ochii îi simțeam apăsați de pleoape, iar mână se mișcă încet în fața mea, deși eu știam cu fix 45,3% siguranță că de fapt totul se mișcă în ritm normal.
Și după care au început certurile între Alex și Olga. Era ceva cu blea-uri și vocabular colorat în cameră alăturată. Noi nu înțelegeam, dar eram ușor rangă oricum. Într-un final, a ieșit Alex cu saxofonul și niște Absynt. A dat foc la sistem, zahărul peste care turnase licoarea și apoi ne-a dat paharele de shot-uri. Olga privea ușor supărată din cadrul ușii, îmbrăcată într-un leotard semi-transparent, probabil ca răzbunare. Nu mă deranja, sincer. Alex a început să cânte la saxofon.

Saxofon plus fătuca semi-dezbrăcată în cadrul ușii plus marijuana plus 3 beri plus vreo juma de țuica prostească de la vecini; nu am mai zis nimic de Insula Șerpilor, era inutil, mă simțeam unul. Parcă eram Martin Sheen în începutul de la Apocalypse Now. Nu rețin cum am ajuns acasă, dar a fost elegant de mișto. Olga înțeleg că l-a părăsit pe Alex la câțiva ani după, cubanezul predă într-o școală de cartier de prin Toronto, iar canadianul a trecut prin București de 2 ori și mă bate la cap pentru a treia oară. Eu scriu postări din amintiri pe un blog de oameni de cele mai multe ori inteligenți. Yay me.

PS: Îi mulțumesc lui furtdecurent, un om mult prea egoist în inteligența pe care o afișează. #colegii.cc fac un serviciu public, de cele mai multe ori. Sunt, dacă doriți, Olga blogosferei românești, nu numai pentru că toată lumea vrea să-i fută atunci când apar în cadrul usii.

Sursa foto: noticeboard.arikiart.com

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

ILUMINANT! Cum își vor petrece bloggării Paștele

Departamentul evenimente și dixtracții al Colegii.cc a încercat să afle cum își vor petrece paștele cei mai influenți oameni 2.0. Cei la voința cărora mailurile normale se transformă în spam, vizualizările în unici și castorii în friptură, își vor petrece sărbătorile alături de cei dragi sau nu.
Așadar, câțiva #colegi veniți la redacția noastră în practică (adică muncesc fără bani ca fraierii) au fost trimiși pe teren pentru a afla detalii despre cum vor alege vedetele 2.0 să își petreacă Sfintele sărbători de Paște.

Prietenul nostru Haterul a spus că este încântat, taman a terminat de făcut doi cozonaci și o pască în Photoshop și a găsit un brush mișto pentru vopsit ouăle.

Piticu a vopsit, tradiţional, 657 de ouă (cu vopsea primită de la o rudă de la fabrica Dacia din Piteşti), în culori diferite, pentru că şi-a dorit din tot sufletul să le pozeze pe fiecare, individual, şi să posteze fotografiile pe Instagram. Zgârcit cu informațiile, dar și trist că nu a câștigat femeia gonflabilă de la evenimentul Mini de săptămâna asta (Lily pentru prieteni), el ne-a spus că atunci când Iisus va învia din morți va face o grămadă de poze pe care le va pune, bineînțeles, pe Instagram.
Vizibil deranjat de prezența reporterilor noștri, Chinezu a declarat că va mai deschide un nou blog denumit blogdemiel.ro și va milita pentru consumul de carne de miel în detrimentul celei de castor (care i-a căzut greu la stomac la ultima deplasare).

Fericit că Paștele este o sărbătoare în care se simte în siguranță, Arhi ne-a spus că de Paște va tăia o turmă de miei, pe care îi va cumpăra direct de la un cioban, iar factura ne va fi prezentată în curând #peblog. Deşi tătar, bloggerrul a anunţat deja că va tăia turma, ca tot rromânul, dar că aici se vor opri tradiţiile neaoşe pe care le va respecta – asta şi pentru că în România nu a găsit iaci -, urmând să gătească cei 300 de miei după o reţetă veche mongolă. Pentru că nu are cal – a avut câţiva, dar i-a mâncat -, Arhi va ţine fleicile de miel sub şaua scaunului din maşină timp de 40 de zile, urmând să le consume abia de Rusalii.

Dacă tot vorbim de turme de miei îngurgitate, situația este tristă pentru Visurât care ne-a șoptit, printre lacrimi că sărbătorile îl ruinează, cheltuielile pentru mâncarea nevestii fiind colosale, apoi a mai biguit ceva despre campaniile în scădere și nenorociții ăia de hateri care nu se opresc nici în Săptămâna Mare.
Bunescu ne-a declarat că pentru el, mizeriile astea cu friptură și pască sunt prea mainstream și că își va petrece noaptea de înviere în Kultur de unde va lua lumină, preferabil de la lanterna #indistructibilă a altui băiat draguț. De fapt, el fiind un A-lister mai oropsit, care-și sparge toți banii pe cluburi, sandwichuri Subway, cafele Starbucks și aplicații de iPhone, va găsi o aplicație prin care să vopsească ouăle pe iPhone.
Furt de curent ne-a urat un Joyeux Noël și ne-a spus că aveam stofă să devenim noua Junimea, dar ne strica vârsta unora dintre membri.

Cunoscutul filosof, pugilist la categoria ţânţar, viitor scriitor, blogger şi amantul piaristelor din toată Europa, de la Moineşti la Milano, Adrian Ciubotaru s-a simţit jignit de întrebarea „Vă veţi vopsi ouăle în acest an, de Paşte?”. Adiţă a replicat că el, dat fiind că are un condei de excepţie, le va încondeia, bineînţeles, cu ajutorul piaristelor ortodoxe. Ciuboutaru nu s-a putut abţine să menţioneze faptul că Paştele Catolic îi place mai mult, deoarece piaristele neortodoxe sunt cele mai bune la înroşit ouăle. La tote cele declarate de Adrian, prietenul, colegul, copilotul si fratele său de cruce Alexandru nu a avut nimic de adăugat, fiind întru totul de acord.

Manafu ne-a spus că nu va vopsi ouăle, că i se pare o discriminare și că le va pune tuturor câte o șepcuță. De asemenea, el a adăugat că Paștele nu i se pare un eveniment important deoarece nu este organizat împreună cu Revista Biz.
Vasile Manu ne-a spus, bucuros că l-am pus în aceeşi listă cu cei mai mari A-listeri şi idolii săi, totodată, că la el, în familia Manu, paştele a însemnat dintotdeauna o masă plină de „bunătăţuri”, şi anume: Şaorma cu drob de miel şi maioneză la care se foloseşte neapărat un gălbenuş tare de la un ou încondeiat, kebabul cu cozonac şi rahat – preferatul său -, respectiv falafel cu salată beouf.
Zoso a spus că a cumpărat o singură culoare pentru ouăle pe care le va vopsi, un oarecare Felix dându-i Gallus culoarea portocaliu. După ce ne-a întrebat de 100 de ori ca să se asigure că nu suntem hateri sau retarzi, ne-a mai spus că va mai avea pe masă și zerodrob, zeromiel și, cu voia agențiilor zerocozonac.
Nashu ne-a precizat că nu se gândește la sărbătoare ci doar la cum se vor vedea #catzelushii la lumina lumânărilor sau candelelor.


Șerban Păun ne-a spus, având în colțul gurii un zâmbet complice, că are de unde să facă rost de 30 de arginți, care vin împreună cu niște pișcoturi la niște evenimente în Grădina Ghetsemani.
Proaspăt eliminat de la Masterchef, Polonicovici ne-a spus că e prea deprimat ca să mai gătească de Paște, având de ales între masa goală de Paște și niște crispy strips rece de acum 3 zile.
Contactat telefonic, Groparul ne-a spus, înainte să ne închidă telefonul în nas, că nu are timp de prostii că gropănelul taman a făcut căcuță și el trebuie să imortalizeze evenimentul și să scrie #peblog despre asta.

La întrebările nostre ne-a răspuns și Haotik, dar întrucât nimeni din redacție nu a reușit să descifreze logica vorbelor sale, am hotărât să ne ducem la un specialist care a pus diagnosticul: salată de cuvinte.
Un grup de B-listeri bucuroși că au ajuns la un eveniment deoarece unii A-listeri țin post, au spus că au luat suficiente pișcoturi și iaurt pentru a face o pască. Pentru miel au apelat la o #refinanțare, iar cozonacii sunt luați în teste.
Contactate de reporterii noștri, majoritatea covârșitoare a twitterițelor cunoscute nouă s-a ferit să ne spună dacă vor rămâne singure de sărbători, temându-se să nu primească vizita vajnicilor trolli de la Colegii.cc
Fostul nostru coleg Alex MIELUS a fost de negasit in Saptamana Mare. Sa speram ca va reaparea luni, dupa ce pericolul va fi trecut.

PS La biciurea iepurașilor de pe teren a mai contribuit și editorul Ellunes

Surse Foto

Deviantart

Demotivational

Pagina de FB a Groparului

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

T-Mobile mă trimite la semifinala Ligii Campionilor (P)

Ţin cu Bayern Munchen de mic şi implicit iubesc toate brandurile care au sponsorizat echipa. Pe vremuri era Commodore. Le-am zis alor mei să-mi cumpere un Commodore şi chiar mi-ar fi cumpărat, dar nimeni nu ştia ce-i ăla pe la sfîrşitul anilor 80, în România. Apoi a fost Opel, i-am rugat pe părinţi să-mi ia şi mie unul şi chiar mi-ar fi luat, dar cînd au fost la magazin aveau numa’ o Dacie 1310 şi au cumpărat-o rapid, că era coadă.

Ce poveste interesantă, nu!?

Aşa au considerat şi cei de la T-Mobile (actualul sponsor al echipei) care mi-au oferit bilete la partidele dintre Bayern Munchen şi Real Madrid din semifinalele Ligii Campionilor, transport, cazare şi masă, doar dacă îi bag şi pe ei în povestea asta.

Nu prea am fost mulţumit, că doar nu era să mă duc singur, aşa că le-am scris că am un prieten blogger, Mihai Mateaş, care stă  numa’ la vreo 600 de kilometri de Madrid şi care le-ar putea pune reclamă pe blog şi linkuri dacă ne mai dau încă două bilete. Le-am promis şi un haştag pe twitter, #bloggerilaliga. Au fost încîntaţi.

We Love T-Mobile & Daniela Petrescu

Aşa că, #săracilor dragilor, poate o să mă vedeţi la televizor (dacă n-aveţi, luaţi de la Altex, e genială firma asta!), pe unul dintre scaunele VIP de pe Allianz (mulţumim pentru asigurările gratuite!) Arena, marţi, 17 aprilie, la marea semifinală.

Mulţumesc lu’ Chinezu că mi-a făcut lipeala cu şefii de la T-Mobile, eu nu vorbesc limba germană. Nici el, dar a citit perfect etichetele de pe 20 de sticle nemţeşti de bere (golindu-le în acelaşi timp) şi au rămas ăia impresionaţi.

PS: Aş fi mers şi pe #baniimei, dar era complicat să umblu, să-i scot din bancă, să-i schimb în euro….
PPS: Observ că şi Siemens (nu dau încă link, dar aş putea da… ) a fost sponsorul echipei Bayern la un moment dat; următorul mail e către ei, o să le propun #bloggerilaschimb #cluj #madrid, să vină Ellunes aici şi să-l trimitem pe Vasile să le spună proştilor de spanioli cum se face succes pe blog.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Propozitia subordonata subiectiva pe intelesul lui Furt de Curent

Obişnuit să-şi trolleze, monşer, până şi colegii, onorabilul băiat superb şi talentat al colegosferei şi-a găsit, în sfârşit, naşul. Naşa, mai exact. Maldita, zisă şi Durduniela Petrescu, i-a citit contorul trollului provensal şi i-a dat cu virgulă. Cu virgule, chiar. În plus. Drept urmare, a scris acest guest-post, prin publicarea căruia pe Colegii.cc demonstrăm că haterii ţin la tăvăleală (Daniela, ai fost avertizată!) şi că poţi trolla un troll chiar la el acasă.

Adevărul e că, după tweetul ăsta, nu prea am avut de ales…

Rau e. Talentat e. Superb e. Troglodit Logodit cu Ancan e. Ce mai vreti, fratilor?! Lana de aur? Sălăţile ursului? E si el un simplu semizeu, nu poate sa le aiba pe toate. Si nu le prea are nici cu gramatica. Da, da, disciplina aia la care se presupune c-a invatat pe rupte (hemoroizi? Fisuri anale?) ca sa intre la facultatea aia adevarata, unde shaorma nu e cu de toate, e doar cu garnitura de Drept Penal si sos de administrativ.

Nu de putine ori a snopit cu biciul atotcunoasterii pe cei care zvarleau un “i” in plus si-o cratima-n minus. Nu de putine dati s-a umflat in penele lui “de dindon”cand le-a dat peste labe finilor analisti de pe Twitter. Nu o data l-am vazut ridicandu-se (am folosit un verb gresit?) impotriva semi-analfabetismului sâsâind printre dinti injurii bagaboante, marca a desprinderii de mediocritate.

Numai ca, vedeti voi, maestrul cuvintelor potrivite, haterul nepereche, Trollul Soare al trollerimii romanesti a facut o mica pozna alistereasca. S-a catarat pe soclul stapanirii unei gramatici far’ de pata, ignorandu-si ignoranta in domeniu. Cine mai tine socoteala dosurilor de palma pe care le-a incasat bietul Piticu pentru toate “sa fi”-urile ciuntite? Cine mai stie numarul tuturor poigne-urilor din care le-a aratat gresitilor lui ca nu-s tocmai legenda cei trei “i” din “copiii”?

Vom trece in urmatoarele minute la o lectioara de gramatica, in care vom preda propozitia subordonata subiectiva, pe intelesul lui Furtisag. Baiatul rau, talentat si superb al grupului de corigenti pe semestrul acesta.

Propozitia subordonata subiectiva este propozitia care indeplineste functia de subiect al propozitiei regente.

Termenii regenti pentru o propozitie subiectiva pot fi:

  1. Un verb impersonal

A ramas ca pui burta pe carte, Furtisag!

  • A ramas” este verb impersonal si, in acelasi timp, propozitie principala
  • ca pui burta pe carte, Furtisag!” este propozitie subordonata subiectiva introdusa prin conjunctia “ca”
  • CELE DOUA PROPOZITII NU SE DESPART PRIN VIRGULA
  1. O locutiune verbala impersonala:

Imi pare bine ca esti rau, talentat si superb.

  • imi pare bine” este locutiune verbala,
  • ca esti rau, talentat si superb” este propozitie subordonata subiectiva introdusa prin conjunctia “ca”
  • CELE DOUA PROPOZITII NU SE DESPART PRIN VIRGULA
  1. Verb predicative (cel mai frecvent caz si cel mai expus virgulei piscotare):

Cine e rau, talentat si superb departe ajunge. (Facem contragerea: Talentatul departe ajunge.)

Cine monteaza paratrasnetul altuia se curenteaza singur. (Montorul se curenteaza singur)

Ce se naste din Furt de Curent shaorma cu de toate mananca. (Nascutul shaorma cu de toate mananca.)

  • CELE DOUA PROPOZITII NU SE DESPART PRIN VIRGULA
  1. Expresie verbala impersonala cu valoare de predicat nominal:
  • E usor sa scrii bloguri cand nimic nu ai a spune
  • E usor” este propozitie principală
  • Sa scrii bloguri” este o propozitie subordonata subiectiva, introdusa prin conjunctia “sa”
  • CELE DOUA PROPOZITII NU SE DESPART PRIN VIRGULA
  1. Inselatorul verb “a trebui”

Si zic “inselatorul” pentru ca, pana si in cazurile in care pare ca are subiect, nu are:

Furt de Curent trebuie sa-i ceara iertare lui Vasile Manu.

In propozitia de mai sus, “Furt de Curent” este subiectul aparent. Totusi, “verbul a trebui”, fiind verb impersonal, nu are subiect. Avem, in schimb, o propozitie subordonata subiectiva: “sa-i ceara iertare lui Vasile Manu”.

  • CELE DOUA PROPOZITII NU SE DESPART PRIN VIRGULA

Desi am mai avea multe de discutat, lectia noastra se incheie aici. Nu vrem sa ajungem la scurt-circuit. Pe data viitoare!

 

Surse foto: sfin.ro, fc09.deviantart.net

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)

Cum am vrut să introduc fascismul în liceu

Să fii licean în a doua jumătate a anilor ’80 nu era lucru uşor. 90% din lucrurile pe care şi le putea dori un adolescent din aceea vreme erau de contrabandă. “Blugii”, tricourile, deodorantele, parfumurile, săpunurile străine, muzica, filmele şi multe altele, nu le puteai avea decât dacă le procurai prin metode care nu erau prea legale în aceea vreme. Constănţean fiind, îmi era mai uşor să pot cumpăra astfel de lucruri. Fiecare tomitan avea un membru al familiei sau o cunostinţă care naviga, marinarii fiind cei de la care ne procuram majoritatea obiectelor mult dorite.

După cum am povestit şi aici, toaleta liceului unde învăţam (dar cred e valabil pentru oricare liceu românesc din acea perioadă) era locul preferat de socializare în timpul petrecut la şcoală. Aici se povesteau aventurile avute în weekend-ul ce trecuse, se fuma, se bea (mai rar, dar se mai întâmpla), se făceau tranzacţii cu ţigări străine sau alte bunuri ce nu se găseau, se puneau la cale petrecerile din weekend, etc. Îndeplinind atâtea funcţii pentru comunitatea elevilor din liceul respectiv, toaleta purta un nume. De exemplu, în Constanţa erau celebre ”Junimea” celor de la liceul “Mircea cel Bătrân” sau “Clubul” celor de la “Ovidius” (unde am învăţat şi eu). Cei care stricau atmosfera acestor stabilimente erau, bineînţeles, profesorii. Raziile lor aveau consecinţe devastatoare: confiscări de ţigări, amenzi pentru nerespectarea normelor P.S.I., note scăzute la purtare şi/sau palme după ceafă.

Cred că eram prin clasa a XI-a cînd, într-o zi, savuram un “Kent” lung ce mă costase 5 lei. Alături de cei prezenţi în “Club”, ne uitam şi comentam un afiş din revista germană ”Bravo”. Posterul îi infăţişa pe cei de la Duran Duran şi era asemănător pozei de mai jos:

 

Chiar cînd dezbăteam mai cu foc despre gecile de piele a celor de la Duran Duran, pe uşa “Club”-ului a intrat profesorul de M.O.M. (maşini şi organe de maşini – da! exista şi o astfel de materie). Un tip cu ochelari tip “fund de sifon”, tuns regulamentar şi care purta întotdeauna un sacou cu pătrăţele. După palmele de rigoare şi ameninţarea cu sunatul părinţilor, profesorul a observat afişul pe care un coleg încerca să-l ascundă. Uitîndu-se la poster, profesorul a tăcut cateva clipe, apoi s-a dezlănţuit: “Nenorociţilor!!! O să propun exmatricularea voastră!!! Introduceţi fascismul în şcoală!!!”. Probabil că tipului i se părea ca vestimentaţia celor de la Duran Duran semăna cu cea a fasciştilor văzuţi de el în filmele sovietice. Până la urmă, totul s-a soldat cu încă o repriză de palme, o pâră la director (de la care am mai încasat încă o palmă) şi cu confiscarea “materialului de propagandă fascistă”.

O urmare a acestui episod: trimestrul respectiv am învăţat pe rupte la M.O.M., trecîndu-mi chiar prin cap să mă fac inginer.  happy

 

Articol preluat de aici.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)