Sunt absent…

Sunt absent…

Sunt absent și, în esență, e vina unei majorități covîrșitoare a celor care or să citească acest articol scremut. Ma plimb pe internetul românesc de mai mult timp decît noua dar în același timp veșnica bătaie de joc a online-ului, denumită Vasile Manu la un loc cu și mai noua specimenă de zînă în exces de mult aprobată și prea-marită Claudia Rus.

Nu-mi asum niciun merit sau vreo reușită pentru vreun blog, proiect sau campanie în tot ce înseamnă internetul românesc. Sunt inexistent! În afară de șansa pe care mi-au oferit-o Adalbert Iurea și „fmm de bozgor”, permițîndu-mi niscaiva intrări într-o frumoasă dar cu prea scurtă viață emisiune de radio online, sunt inexistent. Absent, fără influență, dar, cel mai important, sătul…

Am fost printre cei care, rugat dar onorat, am contribuit la acel articol-document care a schimbat mersul lucrurilor, consider eu, pe internetul românesc. Am simțit momente de mîndrie, printre înjurăturile și epitetele dure primite de la Arhi, proverbialul „sămînțar de scara blocului care consideră ca niciun fapt nu-i e străin”. Am urmărit emoționat evoluția faptelor din acele zile post-articol, printre reacțiile nedemne din partea liderilor teoretici ai blogosferei mizerabile autohtone. Am exclamat „Victorie!” observînd multitudinea de reacții pozitive printre comentarii, mailuri, articole-răspuns și tweeturi, printre momente de scîrbă și repulsie cauzate de corăbiile nenorocite ale unor triști internauți români care se agățau, auto-intitulîndu-se  „hateri” simțind trenul care stătea sa plece în trombă și care nu merita a fi pierdut.

Da, în contrast cu absența poate nepermisă, poate urîcioasă, poate decisivă, am fost și eu acolo. Am vrut, am încercat și consider c-am existat suficient în acele zile. De-atunci s-au schimbat niște chestii și datorită acelui moment de cotitură există astăzi niște oameni, niște schimbări, niște principii. Nu, nu cred că visez, cred și atît!

M-am mințit multă vreme spunîndu-mi, în gînd, că absența mea e cauzată de facultate, de munci, de alte priorități, de lipsa de timp. Am încercat să justific tuturor că nu am cînd, că aș vrea dar că nu pot, că îmi lipsește și că mi-e dor, dar… Fals…

Îmi e, dragi puțini merituoși ai aprecierilor voalate din acest articol, scîrbă și jenă de ce-a devenit internetul românesc. E aceeași goană după, în esență, nimic. E aceeași epidemie de o boală ce niciodată nu va disparea pe aceste plaiuri internaute, anume auto-oferirea de importanță aproape nemărginită. E tot un internet dominat de niște oligofreni avizi de cifre mincinoase care sunt, în același timp, inexistenți în mișcările sociale importante de pe internet și, mai trist, susținători ai indiferenței și miștoului  pe care-l blamează. Tot Bîrgău, și el și ea, tot Petcu care, mai nou, își masturbează lingăii cu scenarii de retragere-revenire doar pentru a publica aceleași articole insipide și poze cu pizde pentru a prosti spiderii Google. Tot Ametcea care-și scanează chitanțele pentru a evidenția valoarea, blamînd puternic, în același timp, manelismul si românismul. Tot Ciubotaru, tot Buddha, tot Dorombach… Tot nimic! Nimic pe linie! Pe libidinosul de Costin prefer să încerc să îl omit, acolo e vorba de o rasă aparte…

Văd zîne omniprezente și de-a dreptul nepermis de promovate care nu existau acum nici jumătate de an, văd scumpi prieteni care se amestecă, vrînd sau, sper eu, nevrînd in melanjul de prost-gust al banuțului obținut prin dosul principiilor care i-au propulsat. Văd un internet care, așa cum spuneau acum, cred, jumătate de an, tvdece-ii, există doar în granițele sale și atît. Nu știu dincontro vine pocinogul. Nu o să se schimbe niciodată. Arhiblogi sau Vișiurîți vor exista mereu. Trebuie! Pentru că nici rahații de advertiseri români nu se lasă seduși de calitatea certă ci doar de cantitatea mincinoasă. Vor continua să existe si Claudii Rus care să trăiscă din, iertați-mă #colegii mei, importanța pe care le-o oferă în exces niște oameni faini și care, apoi, să-și aducă aminte că nu-s decît vagi iluzii de decență și reală colegialitate. Vor dăinui mereu și Vasili Manu, e deja prea mult…

Nu sunt un tip important pe net. Sunt absent. Sunt unul din pleiada celor care s-au mulțumit cu statutul de observator într-un peisaj plin de animalele enumerate mai sus. Nu  am reușit niciodată să schimb ceva, să leg ceva sau să atrag atenția asupra a ceva. Am reușit doar să îmi atrag epitete rautăcioase, să fiu amenințat cu cuțite sau să fiu decartat sau șicanat pentru opinii sincere de către cei care se jură pe Biblia colegialității.

De asta sunt absent…

 

P.S.: Da, am vrut să dau și o muie unei fetițe care merită pe deplin!

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

9gag copie elucubrațiile de seara ale lui piticu21

Nu cred că mă inșel, dar câțiva din prietenii mei #colegi au niscaiva părere de bine de micul piticu21. Personal nici nu înțeleg de ce și nici nu împărtășesc opinia. Aș spune că l-aș aprecia și eu pentru faptul că, aproape sigur, în meseria lui e un fel de tătic. Mai departe, însă, nu voi putea vorbi niciodată in termeni laudativi. Bloggerul piticu e sub orice critică, pe twitter e ăla prezent peste tot și oricine încearcă să mă convingă că piticu e altfel confirmat de cei mari decât pe bază de relații prin trusturile media și cheibăl boiu bun la toate, ar fi bine să-și ocupe timpul mai productiv, gen croșetând sau pictând ambalaje de apă minerală.

Cele mai mișto momente, însă, sunt alea în care îl mai prind pe piticu cu câte-o gherlă interstelară. Nu știu de ce, dar cred că mister Dorombach are impresia că internetul curge altfel prin fibra lui optică și că toate-s mai repede la dispoziția dumnealui și orice noutate îi e servită doar împărăției sale nemuritoare și merelor lui de aur. Probabil ca până și 9gag publică orice conținut numai după ce îi face o copie exclusivă creativului puști teribil al onlainului autoh- și anume -ton și așteaptă aprobarea divinei comedii. După cum vom vedea în cele ce urmează, naingheag-ării au compus o postare după o glumă foarte inspirată a celui ce ar trebui poreclit Cristian 9gag Piticu’ tueni’oan.

Acum ce pot să mai adaug… Aș zice-o p-aia cu imaginea care face vreo câteva miliarde de cuvinte, dar mi-am propus, în 2012, să nu mă mai las pradă clișeelor. S-ar părea, însă, că piticu nu vrea să se lase de eticheta sa de gherlangiu profesionist. Ce-i drept, e bine căci întotdeauna îl vom avea pe domnul Dorombach drept o sursă inepuizabilă de bunătățuri pentru #colegii.cc… În numele echipei și al sfântului Coleg, îți mulțumesc, Cristiane, pentru necontenita dumitale credință-n tine și-n maximele din care noi ne mâncăm pâinea p-aici. În numele originalității, al caracterului și al bunului a-listăr nepereche, acum și în fibră, și-n 9gag, A(d)min!

Din Moldova a transmis, pentru dumneavoastră, envi…

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)