Băgare în seamă din cauza căldurii şi a plictiselii

Hai salut şi bun recitit pentru că mulţi s-au urinat în Dâmboviţa de când nu am mai scris pe aici.

Se întâmplă ca azi să respir puţin şi să trag cu coada ochiului pe Twitter. Văd o dudă despre Ponta dată de unul poreclit de colegi domnul „zosnic”. Haiosă, am râs. Apoi, la câteva minute apare un articol pe blogul lui Piticu. Mă apucă mâncăriciul de haterit şi mă scarpin puţin cât să stârnesc dixtractzie în cartier:

De fapt nu ăsta era scopul meu. Problema adevărată pe care o am cu tovarăşul meu Piticu (de care mă leagă multe poveşti şi multe şniţele,… dar deaah… a devenit foarte sensibil de la un timp) este folosirea termenului „influenţator”? WTF!! Unde l-ai găsit, nene, că în DEX nu apare?? Sigur l-ai luat ca pe un păduche de pe la sindrofiile alea onlinăristice.

DEX-ul plânge:

DAR să faci caterincă de Ponta (btw, muie plagiatorului!!!) şi tu la rândul tău să fii suspectator că te inspiri din nişte tweet-uri zosnice, iar atitudinea pe care o ai faţă de această remarcă… mmmmeaaah.

Se întâmplă să o frec la rece tot mai rar pe net, dar tot seci şi orgolioşi rămân unii şi alţii. Asta vă strică.

V-am pupat pe bascălie,

Pa.

P.S. Naşpa caracter trebuie să am că fac reproşuri publice prietenilor de-o viaţă.

P.P.S. Colegii, fiţi voi nişte colegi adevăraţi şi puneţi tag-uri că nu am timp. Vă pupezesc.

P.P.P.S. Fritzu, nu uita să iei ce ziceam de dimineaţă că nu mai avem.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Epistolă către organizatorii de evenimente despre online

Să fii în poziţia de organizator de evenimente despre online implică în percepţia mea o mare responsabilitate. Este foarte important mesajul care se comunică la eveniment, pe care invitaţii l-ar putea adopta şi implementa mai departe. Dar la fel de important este şi modul în care tu, ca organizator, dai exemplu de comunicare online. Să vorbeşti despre un mediu fără să-l foloseşti este ca şi cum ai bârfi pe cineva pe la spate, iar acest lucru nu este o atitudine constructivă din punctul meu de vedere.

Iată ce recomandări le-aş face eu celor care se ocupă de astfel de evenimente:

Menţionaţi conturile de social media ale evenimentului şi htag-ul pe panourile pe care le expuneţi în sală.

Puteţi afişa pe un videoproiector fluxul mesajelor primite pe htag în timpul evenimentului. Astfel, spectatorii online, dar şi cei prezenţi în sala pot pune întrebările în paralel cu subiectul discutat. Stimulați astfel interactivitatea.

Solicitaţi invitaţilor şi speakerilor conturile de pe reţelele sociale pe care comunicatorii evenimentului le pot folosi în promovare.

Organizaţi sala astfel încât şi publicul, şi invitaţii să aibă vizibilitate la întregul eveniment.

Comunicarea online a evenimentului despre online nu ar trebui să fie unidirecţională. Adică nu este suficient ca organizatorul să comunice în mediul online mesajele evenimentului, ar trebui să urmărească şi feedback-ul în timp real, să interacţioneze şi să recompenseze publicul care se angajează în misiunea sa.

Dacă mai aveţi şi alte idei, cred că ar fi util să le spuneţi aici. Poate se găsesc şi oameni deschişi care să le pună în practică, nu numai pisoi de genul celui de mai jos care se visează probabil mare guru:

 

Sursa foto

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Ghidul piaristei la început de carieră printre bloggeri – ep. 1

Mai în glumă, mai în serios, piaristele la început de carieră chiar au o problemă cu bloggerii. Nu ştiu exact cum să-i abordeze încât să-şi facă treaba cu ei. S-a tot scris despre relaţia pe care ar trebui s-o aibă, fiecare de la nivelul lui.

Adică bloggerul a scris despre cum nu-şi primeşte el pişcotul la timp, despre cum se dau ţepe, despre cât de proaste şi inculte-n cap sunt „piarizdele”, mai ales alea care nu se uită în ochii lor când le înmoaie pişcotul în lapte, despre cum nu vor mai merge ei pe la evenimente să se vadă moca cu toţi papagalii, etc.

De cealaltă parte, ELE, fetele care împart smailifeis-uri, se plâng că bloggerii sunt răi, uneori mai răi ca jurnaliştii, că-şi dau importanţă deşi nu o au mare (influenţa), că nu scriu despre ce ar trebui să scrie, că cei care scriu o fac atât de prost şi de agramat încât nu se pot lăuda cu print-urile articolelor de pe blog la şefi, că nu ştiu să folosească un hashtag pe Twitter sau să eticheteze corect o poză pe Facebook la eveniment.

Mda, cred că încep să devin prea subtilă şi risc să mă fac neînţeleasă. Să trecem aşadar la fapte. Recent, am avut de lămurit următoarea dilemă venită din partea unei june pusă în faţă cu reacţiunea on-line: Bloggerii prezenţi pe la „diverse” evenimente/pişcoteli nu scriu un cuvânt dacă nu primesc ceva la schimb, care să le satisfacă spiritul creator. Ce fac?

Păi să vedem!

Bloggerul e o marfă. În cea mai mare parte a ei proastă, pentru că cei mai mulţi care s-au apucat de blogging după Zoso o fac din chitroşenia că ăla a reuşit să facă bani moka din blog. Şi după fix acelaşi model, cum au dat cu botul de savarină, cum li s-a sculat coada. O să vă „taxeze” la fel ca şi mentorul lor, ceea ce îi face de la sine o specie de evitat. Trebuie să faceţi distincţia între blogger şi omul de PR dispus să vă servească ceea ce poftiţi.

Dacă tot aveţi puterea să vă alegeţi marfa cu care să lucraţi, mai bine selectaţi oamenii după nevoile pe care le aveţi. Căutaţi-i pe cei pasionaţi de ceea ce vreţi să le băgaţi pe gât şi vă vor ciuguli singuri din palmă. Nu contează că nu sunt relevanţi la modul general, asta e şi ideea. Să alcătuiţi propriul vostru cârd de gâşte pentru care să fiţi zeiţe. Bloggerul este ca mobila de bucătărie pe care o soliciţi la comandă în funcţie de nevoi, apoi depinde de tine cum îţi aranjezi farfuriile.

Evitaţi să vă duceţi la pomul/blogul lăudat. Nu întotdeauna bloggerii care vi se recomandă sunt buni de orice! Unii pot scrie bine, dar nu pot comunica la fel şi on-line, pe reţelele sociale. De aici apar nemulţumiri în ambele tabere. Doar spuneţi ce vreţi de la ei şi, dacă nu răspund cerinţelor voastre, căutaţi alţii. Nu trebuie să „trageţi” de ei doar pentru că au mai fost implicaţi şi în alte campanii.

Va urma

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Cine a fost mai întâi? Haterul sau bloggerul?

„Bloggers are more of a threat than people realize, and they are only going to get more toxic. This is the new reality – Peter Blackshaw, chief marketing officer at Intelliseek”

„The online haters have formidable allies amplifying their tirades to a potential worldwide audience of 900 million: Google, Yahoo and Microsoft, plus a raft of other blog hosts.”

„But if blogging is journalism, then some of its practitioners seem to have learned the trade from Jayson Blair. Many repeat things without bothering to check on whether they are true, a penchant political operatives have been quick to exploit.”

„Some people in the blogosphere are too smug about free speech. They’ll say it’s okay if people get slandered or if people make up fake stuff because in the end the truth wins out. But I don’t think that excuses it – John Hinderaker, a lawyer from Minneapolis”

Citatele şi coperta aparţin ediţiei Forbes din noiembrie 2005, în care este publicată o analiză a ceea ce însemna blogul la acea vreme.

Concluzii personale:

Tocmai „toxicitatea” bloggerilor supăraţi a dezvoltat acest fenomen. Bloggerii noştri răi de atunci s-au transformat acum în pupincurişti pişcotari care fac laba în cerc pe 100 de euro. Din „watchdogs” au devenit „puppies”, iar aceste fapte ne doare şi de-aia sunt combătute aici. Nu mai avem bloguri de care să-ţi fie teamă pentru că avem doar bloggeri care vor să facă bani din blog. Şi în caz că nu le-a spus nimeni până acum: FIECARE PIŞCOT SAU BANNER PE CARE ÎL ÎNCASEAZĂ ÎI ÎNDEPĂRTEAZĂ DE CALITATEA DE BLOGGER. Aşadar, Petcule, nici nu ştii cât de ZERO începi să fii.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Decalogul unei hateriţe retardate

Mă refer la Miţa-contra din mine, să nu spun hateriţă sau „retardată” cum îmi zic unii, şi la motivele pentru care m-am „înhăitat” cu #colegii.

– pentru că mă regăsesc în idealul pe care ei vor să-l comunice
– pentru că vedem gunoiul în aceeaşi direcţie
– pentru că au abordări care ies din tiparele plictisitoare
– pentru că sunt amuzanţi fără să fie nesimţiţi
– pentru că am mai mulţi prieteni care gândesc la fel ca ei decât ca ceilalţi
– pentru că fiecare este liber să se exprime după pofta inimii în acest colţ
– pentru că am un-blog-de-dat-cu-pana şi ca atare #colegii este un blog colectiv în care fetili pot da cu pene, iar băieţii cu ce au la-ndemână tongue
– pentru că nu îşi „învrăjbesc” partenerii pe la spate, nimeni nu e mai deştept, mai frumos şi mai popular decât celălalt – există unul singur care le are pe toate şi în rest noi toţi sunt la fel  de banali (despre Furt este vorba dacă nu v-aţi prins şi nu îi dau link pentru că vreau să se oftice big grin)
– pentru că nimeni nu are de câştigat sau de pierdut din această „legătură”, iar cei care mizează pe faptul că asocierea cu haterii poate cauza imaginii nu au decât să rămână în turnul de fildeş.

Cel de-al 10-lea motiv poate fi citit pe blogul meu.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Când eşti precis că ai devenit blogger de succes

– când eşti solicitat pentru link exchange în blogroll
– când ai link-uri la servicii şi produse în blogroll
– când eşti invitat la evenimente care nu au nici o legătură cu frunza pe care o tai tu la câini
– când te duci la evenimente doar pentru 100 de Euro
– când te duci la evenimente doar pentru că vin cel puţin 3 persoane de al căror sex (opus  sau nu) eşti atras
– când cel puţin 3 persoane de sex opus vor să facă o poză de „wall” cu tine la un eveniment
– când publici pe blog comunicate de presă care nu au nici o legătură cu profilul tău
– când publici comunicate de presă despre evenimentele pe care le-ai criticat
– când publici comunicate de presă despre evenimentele la care nu te duci
– când publici pe blog advertoriale la produse şi servicii pe care nu le foloseşti sau pe care nu ţi le permiţi
– când publici pe blog advertoriale la produse şi servicii pe care le-ai criticat
– când „comunici” cu oamenii din online doar la evenimente
– când jigneşti oamenii care te critică doar pentru că nu au aceeaşi părere ca şi tine
– când eşti invitat „să faci content” pe blogurile cu un trafic de cel puţin 10 ori mai mare ca al tău
– când eşti stimulat să scrii pe blogul tău de cei care au trafic de cel puţin 10 ori mai mare ca tine
– când cei care au trafic de cel puţin 10 ori mai mare ca tine se prefac că au nevoie de opinia ta
– când comentezi de cel puţin 10 ori cu link la blog la aceeaşi postare de pe blogul unuia cu trafic de cel puţin 10 ori mai mare ca al tău
– când …. (aici să completeze #colegii la comentarii)

Dacă te regăseşti măcar într-una dintre variantele de mai sus, fii fericit! Eşti blogger de succes! Şi noi suntem fericiţi! Că avem de cine să facem caterincă de succes! Hai pa şi la mai mare! Pupix de la Obama!

Sursa foto aici.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Boc, un fost blogger de succes

Premierul Emil Boc a demisionat în stilul unui fost blogger de succes. Împăcat cu ceea ce a făcut, aflat pe vârful succesului, a decis să se ocupe de alte proiecte mai importante. Era prea bun să se menţină în funcţie, mai ales când nişte ciumpalaci (hateri) îi cereau demisia.

Pe surse, Emil Boc se va retrage la versiunea în engleză (ca şi cum acolo nu va fi citit de pulime, ci doar de antreprenorii de calitate din online) şi lucrează în paralel la un blog de ştiri care să ilustreze întrega sa carieră: ZeroBocStiri.ro. Ca toţi foştii oameni de succes.

Foto de aici. Preluare de la mihaelapana.eu.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)