Sunt cativa morti in oras

Nota: acesta este primul si probabil ultimul text legat de politic/social de pe colegii.

Domnu’ interimar, dom’ presedinte, dom’ Laurentiu, dati-va matale cu un pic de apa pe fata (dar mai rece, ca de reveneala) si stati un pic sa va explic ceva eu, electorul. Si daca se poate luati-l de mânuta si pe ala micu’, chiar daca are treaba. Spuneti-i ca îsi poate termina fituicile si peste vreo zece minute, nu-i bai.

Stateam eu asa si citeam o carte care nu era de joc si din camera cealalta vorbeati matale la televizor, balmajeati ceva de la pupitrul ala din cladirea în care sunteti în trecere. Si mi-am zis ca hai sa ascult si io ce zice interimarul, ca oricum mult nu mai are de interimat. În viata mea nu am crezut ca voi putea auzi din gura unuia care se crede presedinte atâta revarsare de dispret la adresa unor oameni pe care teoretic ar trebui sa îi conduca, daca nu s-ar juca de-a cosasi odihnindu-se pe te miri unde.

Presedintele unei tari, domnu’ George, trebuie sa trateze egal toti cetatenii, indiferent de opiniile lor si de modul în care si le exprima. Azi a fost a doua oara când i-ai asigurat „pe cei care s-au prezentat la vot” de simpatia lu’ matale. De data asta însa nu ti-ai mai suflat mucii pe unguri ci ai extins conceptul, gândind cu propriul cap ca aia care au lipsit probabil sunt morti. Si stau sa ma gândesc ce bine de matale ca dorintele oamenilor nu se împlinesc, altfel ti se-nghesuiau la dos în momentul asta vreo zece milioane de stromeleaguri, de crapau mâtele jucându-se cu ele si rectul lu’ matale de prea multa forta de alezare, daca ma-ntelegi pe undeva.

Plângeti si matale si ala micu’ pe lânga procentele iesite la vot si va dati cu fundul de pamânt ca majoritatea a vrut si o cere. Eu îmi amintesc de niste sondaje facute pe net de diversi, sondaje în care ieseau treizeci si ceva la suta pentru si restul împotriva. Da, rezultatul votului e impresionant: 87,52% zic da din 47,23% prezenti.

Dar:

Daca iei în considerare, domnu’ înca interimar si partea aia de populatie pe care matale si ala micu’ o considerati moarta si mai adaugati si ungurii ca sa iasa 100%, vei vedea ca procentul de du-te-acasa e exact acel treizeci si ceva la suta din sondajele facute de diversi. E grea aritmetica, stiu; e grea si logica iar ambele luate împreuna sunt si mai grele când ti-e somn.

Acum fie ce-o fi. Pâna la urma nu are importanta ca în casa aia de pe deal se agita marinarul sau dormi matale. Pentru noi tot aia e, indiferent daca suntem ai de-au votat, aia morti sau unguri. Pentru matale, daca ramâi, o sa fie mai greu, ca trebuie sa mergi la munca mai des decât de patru ori pe an. Daca stau bine sa ma gândesc, deja ai rupt norma de când esti interimar. Numai când ma gândesc, domnu’ Crin, la cât de greu trebuie sa-ti fie, mi se umezesc ochii, ca asa-s io, milos cu semenii mei, indiferent cât de daruiti sunt de la mama natura.

Numa’ nu uitati, domnu’ interimar (si tu ala micu’ ), de alegerile care mai au un pic si vin. Ramâne sa vedem atunci daca Dumnezeu, despre care stim ca nu exista, e român.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Iubiti-va pe. Articol fara poza.

Dormeam eu într-un sat uitat de lume si visam ca stateam de vorba cu fantoma lui Sidney Poitier. Fantoma era suparata ca Miley Cyrus îsi anulase un concert, tinea în mâna un poster cu Magda Savuica si striga în swahili „Mimi kama ngono mbaya na upana-punda mwanamke„. A fost un vis frumos, ca alea în care privesti femeia iubita satisfacând trei negri si facându-ti cu ochiul a „uby, ce bine e viata mea cu tine”. Continuă lectura „Iubiti-va pe. Articol fara poza.”

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

La pascut. Offline 3.5

Saptamina trecuta m-a dus muierea la un bairam. In loc sa stau in casa si s-o bat in cap artistic cind cu stinga cind cu dreapta am zis ca hai, de ce nu. Si-am purces si m-am dus, nu m-as mai fi dus… De acum incolo mi-am promis sa intreb inainte clar despre ce e vorba si cu cine, sa nu mai trec prin asa ceva, asa sa-mi ajute Marele Arhitect al Universului.

Credeam pina in ziua cu pricina ca nu e nimic mai trist ca sindrofiile de hipsteri. Stiti voi, alea in care se gratuleaza unul pe altul pe twitter desi daca si-ar scoate capul din smartphone s-ar si vedea unul pe celalalt si s-ar putea, dupa gust, ciupi de cur reciproc intru placere. Amarnic m-am inselat. Infinit mai trista de atit e sindrofia de hipsteri nefumatori vegetarieni.

Pe mese erau scrumiere si nici un fel de afis de interdictie a fumatului, motiv pentru care mi-am aprins relaxat o tigara.
– Vai, da’ fumezi?
– Fumez – zic.
– O sa mori de tinar.
– Probabil ca da, zic, dar foarte mai mult ca sigur dupa tine, ca esti cam pamintiu la fata.

S-a suparat tipul, de fapt s-au suparat cam toti care au apucat sa ma auda. Ce-i drept, toti erau cam in aceeasi nuanta la obraz. Cind a venit chelnerul sa ia comanda iar am fost pe invers, am fost singurul care a mincat ceva fost viu si pe care nu s-a pisat sigur vreun ciine.

Bomboana pe coliva a fost tortul raw vegan, mindria petrecerii din care nu am putut sa mestec mai mult de o inghititura, ca avea gust de pamint amestecat cu zahar si ceva neidentificat, probabil cacat. Nu sint sigur. Aia in schimb rupeau farfuria ceva de speriat si laudau calitatea fara echivoc a creatiei si-si pasau unul altuia adresa de unde isi pot lua si pentru acasa oroarea.

Si-am avut o revelatie: mi-am inchipuit fundalul ala standard de ecran de la Windows XP, stiti voi care. Fundal pe care comesenii mei pasteau si sareau ca niste capre, behaind. M-am concentrat pe una cu tite mai misto si-am privit-o rumegind, in imaginatia mea, pina a venit momentul plecarii. Ca sa-mi fac sederea suportabila.

Am ajuns acasa obosit si am visat o lume perfecta, plina de oameni de toate culorile, orientarile si credintele dar omnivori. O lume in care vegetarienii traiau in tarcuri iar oamenii normali le arunca din cind in cind pufuleti peste gard, sa se distreze.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Maria si Vidrul

Dormeam adinc si visam chestii placute (lucru care mi se intimpla foarte rar de o vreme incoace) cind visul mi-a fost intrerupt de o voce. Placuta vocea, genul ala de voce de femeie care-ti provoaca erectii si daca recita Nihil a tristului Bacovia:

– Uite-o vidra!

Praying Cat
pisica rugindu-se sa-i dea Domnul vidra mai aproape

Nu vreau sa vad vidre asa ca iau perna mai bine in brate, imi afund capul mai adinc in ea dar nu reusesc sa scap; vocea se multiplica, acum parca-s mai multe voci: uite-o vidra. Si-ncerc sa ma afund in somn si-n odihna dar nu pot, pentru ca vocea transformata ulterior in voci a devenit acum un cor isteric strigind uite-o vidra. Si ma trezesc si-mi fac o cafea si ma asez la computer, uite-o vidra pe facebook, uite-o vidra pe twitter, uite-o si la Realitatea. Mortii ei de vidra.

Oameni buni, de la care sper sa percep urme de inteligenta de cind eram copil si pina acum, cind mi-au iesit fire albe in barba, de ce faceti asta? De cind ati ajuns sa vedeti rugaciuni intr-o vidra care-si scarpina labele una de cealalta? Am spus-o si ma vad nevoit sa o repet din cauza voastra: cind ajungi sa crezi in povesti si personaje care i se par absurde si unui copil de cinci ani cu creierul nealterat inseamna ca ai ajuns in punctul in care viitorul tau incepe sa moara pentru ca tu nu mai esti individ, ai devenit personaj colectiv.

Dumnezeu (gagiul ala frate cu unicornul roz invizibil) v-a luat mintile, e clar. Astept sa vad la stirile alea frumoase de la ora cinci burtiere crestine, gen Iisus i-a cerut sa-si sugrume copilul sau prin mila Domnului autocarul a ajuns in prapastiei.

Amin, popor crestin al Romaniei ortodoxe.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

#miserupe

Frati, surori, veri, nepoti, neamuri, cunoscuti si alte categorii de oameni pe care le cunosc sau nu si de care in general mi se rupe, ascultati la unul mai batrin ca voi, ca poate nu spune numai prostii.

Exista in lumea asta mare o chestie numita decenta. Termenul nu e deloc limitativ, se poate aplica de la a nu iesi pe strada-n curul gol si pina la a nu face parada de diverse, de la ce posezi pina la ce faci.

Decenta asta, dragii mei mai sus mentionati si de care mi se rupe, e o chestie foarte greu de invatat dar se poate limita de regula in nu mai mult de trei cuvinte: stai pe curul tau. E o vorba a nevesti-mi, femeie serioasa si – spre deosebire de mine – fire practica si echilibrata.

Lipsa decentei duce printre altele la aparitia unor manifestari poluante, printre care se numara si sindromul manelei. Sa luam de exemplu acest text inainte de a continua:

eu produc 100%
kilograme de valuta
fac un semn, se string ortacii
si aduc banii cu sacii

Autorul celor de mai sus tine mortis sa afle tot cartierul ca are de unde, ca are cu ce si e inconjurat de tovarasi care si ei la rindul lor. Nimic deranjant, daca nu s-ar fi apucat sa o si cinte, sa afle dusmanii si sa moara de necaz. Or something. Sper ca ma urmariti, frati si alte lighioane de care nu-mi pasa: orice e ok, atita vreme cit nu o faci ostentativ.

Sa luam ideea manelei de mai sus, sa o spalam un pic ca s-o facem mai alba la piele si sa o transpunem in 2.0. Ne iese de-un eveniment in care sa ne pisam incrucisat ca samuraii la-nfratire? Gindesc ca da. Ne ies jdemii de poze in care sa aratam ca mama cit de mult ne pasa noua, cit de altfel sintem si in general cit de buni sintem noi pentru ca ne pasa? Sigur, hai sa #damzapada.

Fratilor, surioarelor si alti de care nu imi pasa, daca faceati treaba asta altfel decit de-o singura seara, cu sponsori si hashtag pompieristic  as fi fost dispus sa cred ca e altceva, nu doar un exercitiu de imagine.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Anal Lube

Stau si ma uit pe rezultatele unui sondaj de opinie facut de CURS si GeoPol, legat de Catedrala Mintuirii Neamului. Cu mintea mea mica ma-ntreb: ce rost are un sondaj de genul asta dupa ce fundatia e deja sapata si turnata? Au spart niste bani pe care la fel de bine putea-i sa-i toace, sa-i macereze si sa faca din ei hirtie de sters la cur. Sau nu, ca banii astia noi sint din plastic si aluneca. Ma rog.

Dupa un efort de concentrare care mi-a lasat sant intre sprincene am reusit sa-mi intrerup cei doi neuroni activi din meciul de pingpong cu al treilea (ala in standby) si sfatuindu-se ei intre ei au ajuns la urmatoarea concluzie:

Trebuia facut ceva ca sa legitimizeze huiduma si banii aruncati pe ea. Pentru ca – fireste – rezultatul a fost ca doar 30% din bucuresteni nu o vor, restul o asteapta facind flotari in mina dreapta, ca sa-si antreneze bicepsul la facut cruci in genunchi cind or trebui sa-i dea ocol de trei ori ca sfintul Ghelasie de la Ramet. 30%, sondaj facut doar in Bucuresti, ca restul tarii nu conteaza, nu platim toti pentru ea.

Apropos de plata, ca tot veni vorba. A sesizat cineva ca pe timpul marii ninsori printre stirile cu degerati, nameti si alte nasulii a alunecat o stire discreta, cum ca cele 200 de milioane de euro necesare constructiei pomenite inainte de preasfinta aprobare sint de fapt 600 de milioane? O mica eroare de calcul, de doar 200%. Vom plati eroarea asta, cit o fi ea, unei biserici care nu a avut nici macar putinul bun simt sa isi tina usile deschise noaptea pentru amaritii de pe strazi. Ca de ajutat in vreun fel mai consistent nici nu poate fi vorba. Si nu stiu ce ma face sa cred ca eroarea e mai mare de atit. Vom trai si vom vedea, de fapt vom trai si vom plati, popor viteaz si ortodox ce sintem noi.

Sa nu uit, inainte sa-i dau publish: cititorule, stiu ca ce-am scris nu e amuzant. Iar daca nu ai inteles care-i legatura intre titlu si continut,  sa-ti ajute Al de Sus.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Drum imaginar către Patria Perfectă

Guestpost: Ştefan David aka @starfishmedia

Subsemnatul, în virtutea dreptului la exprimare liberă (încă în vigoare), cer prin prezenta desființarea alineatelor 1 și 2 din Constituția României:

ARTICOLUL 1 – Statul român
(1) România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil.
(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.

Aceste două alineate contravin dorinței a 99% din familia mea, dorință manifestată în urma unui sondaj de opinie dureros și brutal, efectuat de mine. în urmă sondajului rezultă că cei 99% mai sus amintiți doresc să declare suprafața de teren și casă aflate în proprietate teritoriu independent.

În așteptarea modificării sau desființării celor două alineate am emis următoarea

HOTĂRÂRE COMUNĂ CU STATUT DE CONSTITUȚIE

Articol unic – Nume, formă de organizare
(1) Statul nou constituit pe suprafața de teren aflată în posesia mea se numește Moebia Superior și are statut oficial de jamahirie.
(2) Jamahiria Moebia Superior este guvernată după bunul plac al Jamahirului.

Atât. Mi se pare o constituție mai mult decât cuprinzătoare. Jamahiria Moebia Superior va duce lupte de expansiune prin curțile vecine, vecinii astfel ocupați căpătând titlu de vasali. Munca lor va fi depusă integral în folosul și spre binele societății, societatea fiind reprezentată de Mine. Astfel va lua ființă în scurt timp Marea Jamahirie Moebia Superior, ale cărei granițe se vor întinde până la limită (și împrejurul) viitorului teritoriu autonom secuiesc.

Pe teritoriul Marii Jamahirii toate ONG-urile își vor schimbă domeniul de activitate în ceva mai folositor. Astfel, în loc să pretindă că protejează câinii (de exemplu) au obligația de a proteja:
– Producția de otrăvuri ingerabile
– Producția și distribuția de alcool din pufoiaca, țuică de electrozi și mitilic
– Năstaşii, ilieştii, taricenii, ponţii, băseştii, antoneştii și alte spurcăciuni
– Orice alt animal dăunător omului

Astfel, în loc să pretindă că fac ceva chiar vor face ceva, rezultatul final fiind același: rărirea populației și perpetuarea unui mediu ostil omului.

Jamahiria Moebia Superior este guvernată de următoarele LEGI:

– Posesia oricărui aparat de fotografiat, fie el digital sau clasic sau inclus în telefon mobil, trebuie aprobată de Jandarmerie.
– Singurele dispozitive gen card reader, copiator, scaner, printer sau sculă de developat poze vor fi în posesia serviciilor secrete. Valabil și pentru singurul cablu USB aflat pe teritoriul Jamahiriei.
– Este interzisă posesia oricărui creion, pix sau obiect/accesoriu ce ar putea lăsa urme pe orice fel de suport. în această idee e interzis inclusiv mersul pe suprafețe nisipoase sau noroioase, acesta putînd lăsa urme care pot fi văzute sau citite din avion. Acest articol se referă inclusiv la biciclete.
– Presa Jamahiriei este o presă democratică și liberă. Ziariștii nu trebuie supuși nici unui fel de îngrădire în exprimare, aceasta neînsemnând că nu trebuie să se considere arestabili, începând din momentul scrierii primului articol. Orice articol ulterior e considerat recidivă.

Am zis.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Bocul ca unitate de măsură

Guestpost: Ştefan David aka @starfishmedia

Deschide ochii şi priveşte în jurul tău, vei vedea oameni care te înconjoară şi fac parte din neamul din care te tragi. Apoi – dacă-ţi mai dă mâna – visează la o Românie prosperă, verticală şi demnă.

S-a dus Boc, contestat atât de anonimi, cât şi de opoziţie. Acest element mic, asemeni unui omuleţ Lego, era piedica din calea bunăstării noastre, neam mare şi dârz, care nu se împiedică de-un ciot, dar nici nu-l ocoleşte şi nici nu-l sare. Dacă nu era el, ajungeam departe, bă, să vină altu’. Şi-a venit. Nici măcar nu a fost bine făcută publică lista cu posibilul cabinet (spun „posibil” pentru că la ora la care scriu acest text încă nu este instalat) şi ne put şi ăştia. Pe toate mediile li se numără câte case au (şi de care), câte maşini (şi de care), motive pentru care şi ăştia ne put. Put pentru că noi avem case mai puţine şi nimic sau Kia în loc de Jaguar şi Porsche. Aşa că nu ne reprezintă, nu-s dintre noi şi – mai mult decât atât – nu ne pot conduce. Nu-s ca noi.

Dacă e să transpun ce spuneam mai sus la nivel individual, îmi vine în minte un alt exemplu, care duce la aceeaşi concluzie: alaltăieri a fost anunţată apariţia unei versiuni beta Chrome pentru Android. De atunci încoace nu mai văd pe subiectul ăsta altceva decât comentarii bucuroase, aruncate de utilizatorii de iOS, cum că „hă, hă, hă, nu ştie Flash!”. Să ne bucurăm, zic, că ăilalţi au făcut un downgrade şi acum, că au coborât cu o treaptă mai jos, s-au ridicat în sfârşit acolo unde suntem noi de câţiva ani încoace. Că până acum făceau mişto de noi, dar – gata! -, în sfârşit le-a murit şi lor capra.

Ăştia suntem, ograda altuia e mai importantă decât a noastră şi nu ne place dacă e mai bogată, trebuie adusă la nivelul pe care-l putem admite după propria măsură. Cu alte cuvinte, ne e greu să înţelegem că nu suntem cu adevărat bărbaţi decât dacă – după un threesome cu propria femeie şi unul mai dotat ca noi – rămânem şi cu femeia de mână şi cu fruntea sus.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)