Bloggtham City: The Dark Pișcot Rises

Bloggtham City: The Dark Pișcot Rises

In Blogghtam City ceața plutea deasupra blocurilor. Mâzgă pe jos. Răufăcătorii deschideau fereastra faradelegii astfel încât pe oraș sa-l tragă curentul. Ciulinii Bărăganului animau strada, alături de taximetriștii al căror răspuns la întrebarea: „puteți să nu mai fumați în timpul călătoriei?”, era: „îmi pare rău, n-am mărunt”. Locuitorii din Blogghtam aveau nevoie de un erou. Un supererou. Unul care a fost verificat și reverificat de catre cetățeni.

Bloggtham City: The Dark Pișcot Rises

Numele lui era Bruce Domain. În timpul zilei era un om obișnuit. Unul care purta palton gri și ochelari. Era un fel de franciza a lu’ Adi Popă pe serpentină. În timpul liber, care coincidea cu restul de timp, era blogger. Isi cimentase un prestigiu în cartierul italan unde locuia, exact cum arunca Manole cu mistria, așa arunca și el cu advertorialul. Practic, restaurantul din colț venea mereu c-o porție de paste carbonara pe care n-o putea refuza. Dar ajunge. Din nou mâzgă. Din nou ciulini.

Venise noaptea în Bloggtham. Iar Bruce Domain se transforma în MiefoameMan. Supereroul orașului. Dintr-o mansardă veghea asupra societatii. Nelegiuiților, #grijamare! Fiindcă fondurile erau puține, împrumutase o robă de la ÎCCJ. Mai împrumutase niște mănuși fără vârful degetelor de la un om random care-și nega sexualitatea. Nu mai era timp de pierdut, catre Miefoamobile!

Din pacate, Miefoa’mobile-ul nu pornea. Așa că Domain puse mâna pe telefon: „Alo, Robin, MiefoameMan sunt. Vii sa pui si tu niște benzină? Robin: „**** **** ****”. MiefoameMan: „Știu, știu, numai tu pui benzină. Dar ti-i dau înapoi cand iau salariul.” Robin:” **** **** ***!!!” MiefoameMan: „Cum care salariu?! Bine, o să iau un taxi. Sper să nu fumeze înăuntru.”

Bruce mirosi pericolul iminent, de parcă i-ar fi bătut campania sub vizor. Strigătul unei femei neajutorate îl facu să alerge, dar înainte de asta mânca puțin aperitiv, să nu leșine pe bordură. Pan’ la urmă ajunse la locul incidentului. Era o fundătură. Un felinar dezvăluia infracțiunea. Un bărbat încerca să batmanjocoreasca o femeie. Clasic. MiefoameMan striga: „Nu face asta! Nu mă obliga să-ți trimit fundul în penitenciar și sa-ti aplic și un discurs motivațional. Renunță la șuriu. Nu uita, dacă victoriile aduc victorii, atunci violurile aduc sarcini nedorite.” Însă răufăcătorul nu-l ascultă și veni cu șuriul către Domain. Degeaba. Nu te fuți cu MiefoameMan nici dacă ești în timpul actului sexual. Supereroul nostru își scoase arbaleta, o încărca cu două pișcoturi de săptămâna trecută și o îndreptă spre infractor. Fu răpus imediat. Răufăcătorul fugi cu demnitatea sfâșiată, dar cu burta plină.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)

Nu neapărat ură, dar ceva care să dea block la toată lumea

Când un țânțar îți suge din tine până și grupa sanguină și afli că ai malarie, cine e vinovat? Tu, că nu ți-ai făcut vaccinul sau țânțarul e hater fiindcă știe doar să facă bzzzZz și să înțepe lumea? Dacă unui om i se pare mâncarea de mazăre de cacat, nu-i place gustul, iar altor 9 oameni li se pare apogeul papilelor gustative, cine are dreptate? Ăia, fiindcă sunt mai mulți sau hater-ul? Asa se numește, nu? Dacă cineva stă intr-un picior în ploaie, timp de 10 ore, iar altcineva îl întreabă la ce i-a folosit, e hater, nu? Gg, piciorului, dar laptele bătut tot la fel de acru o să fie.

„Hater” e un termen ambiguu. Ce cacat înseamnă ura, pan’ la urma? Că nici Iuda n-avea un plan prestabilit, la modu’:” Mi-am pus cocoșul să sune, când va da din pinteni de 3 ori, atunci voi deveni hater-ul lui Hesus.” Omu’ avea nevoie de bani, trebuia să plătească chiria, în Betleem o iesle nu era ieftină. Plus că dup-aia, când l-au scos romanii de la întreținere pe Hesus, și lu’ Iuda i-a părut rău.

Ură înseamnă să nu ieși cu cineva la bere. Să simtă gustul puternic și amărui fix în mandibula mândriei. KO. Sau să nu ieși să-ți cumperi ugg-uri și genți cu persoana respectivă. Pentru transsexuali n-avem. Bine, să nu ieși la bere cand ești încălțat cu ugg-uri.

Așea, trecând peste. Cre’că grâul, când mai ginește o neghină, nu strigă:” Hater! Hater! Repet: Hater!”. S-a obișnuit cu biata buruiană, e loc pentru toată lumea pe hectar. Bine, neghina nu-i mulțumește lu’ Boromir pentru cozonacul pe care l-a primit in cutia poștală. Și nici nu creează content de calitate. Acum sper că lumea s-a prins de ironie, adică se subînțelege rolul neghinei, privit prin prisma grâului. Campanie sub egida glutenului. #teamneghina

Știi ce înseamnă să fii hater? Să nu-ți vaccinezi copiii, în speranța că tratezi variola cu aspirina. Să ai prejudecăți. Asta înseamnă sa fii hater. Si ce, bă, dacă-i țigan sau evreu? Poate e talentat la fotbal și peste 10 ani dă golul victoriei pentru echipă pe care ai pariat și te apuci să strigi prin casă: ” Jew Voicu, pupa-ți-aș pula ta, că facui bani să plec la Costinești. ”

Nu ești hater dacă râzi de cineva, îl trollezi, faci mișto, caterincă ș.a.m.d, atâta timp cât ai argumente și-o faci într-un mod civilizat. Nu la modu’:” Ești prost fiindcă ești prost. Nu te uiți la tine cum arăți? Mă-ta mai întreabă de mine? Muie, pula, fmm, fgm, mm etc” Fiecare are un punct termic de dat în clocot diferit. Și umorul oscilează. Doar că nu e nicio conspirație la margine, nicio invidie, nici cel mai mic regret că tu n-ai gustat din farfuria de unică folosință a campaniei. Pentru faptul că ai o anumită vârstă, iar pe mustață n-ai promoroacă din zăpadă, ci din chec pișcotărit, vei fi susceptibil de trolling. Final.

Powered by Marea Ligă Masohaterească, aflată la conducerea Mansardei Interneților și a Răului Planetar. Triunghi. Exodus Euripide et piscotum igitur. #teamneghina

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Echitate 2.0

– Este ok să îl faci „retard” pe oricine îți corectează greșelile ce țin de gramatica elementară?
– Este ok să îl înjuri tu și acoliții tăi pe Bădău? (indiferent de pregătirea lui)
– Este ok să înjuri sistematic jurnaliști?
Păi atunci înseamnă că ți-ai asumat tot ce a urmat
Dar totuși te plângi ca o pizdă (m-am obișnuit cu caracterul tău) pe la firmele de hosting:

Păi suntem coaie sau nu mai suntem. Asumă-ți căcaturile!!!
În rest, fantezia scrisă de tine pe blog e cam dubioasă, sigur nu ești tu ăla care se duce ostenit seara la râu? (Te lași degeaba călărit de boi, ai nevoie de un taur)

Sursa foto piratiideapasalcie.ro

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)

Era și timpul să mă întorc

Still the Jesus of trolling
Still the Jesus of trolling
Still the Jesus of trolling

Am considerat că este timpul să mă întorc aici. Asta pentru că va fi un an greu, un an în care sigur vom avea de ce să râdem. În online se desfășoară lupte interne la nivel de picioare date pe sub masă în spatele unor zâmbete false și doctorii de aici vor trebui să fie prezenți să constate câte contuzii avem pe fiecare bloggăr. Continuă lectura „Era și timpul să mă întorc”

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Marian Hurducaş – colecţionarul de… pișcoturi

Marian Hurducaş este communication manager la Respect Media, co-fondator al Gărzii de media, fost știrist la Radio Cluj și Cluj Fm, precum și pișcotar. Când am aflat că Marian Hurducaş colecţionează… diverse… pișcoturi, n-am ştiut cum să-l abordăm. Iniţial nu şi-a dat nici el seama că ar avea vreo colecţie. Vorbea doar despre “grămada de pișcoturi”, lucru oarecum firesc pentru o persoană din domeniu. Şi-a dat seama apoi că are multe pișcoturi dragi, păstrate de mult timp cu grijă şi a ajuns şi el la concluzia că e colecţionar de pișcoturi. Mai jos puteţi desluşi tainele acestei colecţii de pișcoturi de care se bucură Marian Hurducaş.

Revista Pișcotard: Cum şi când ţi-ai descoperit pasiunea pentru pișcoturile pe care le colecţionezi?

Nu știu exact. Tot ce-mi amintesc e că tu m-ai făcut să conștentizez că am o pasiune ascunsă pentru a colecționa… pișcoturi.

Spre exemplu, mi-am dat seama că am “o lopată” de pișcoturi într-o pungă agățată de clanța ușii dormitorului, toate adunate în ultimii 3 ani. Strâng, de asemenea, pișcoturi… să le zicem mai cu stil. De la pișcoturi de Boromir, până la pișcoturi cu cacao și chiar brelocuri sau alte obiecte în formă de pișcot. Recent am primit un briceag în formă de pișcot mic, unguresc, pe care tata l-a moștenit de la un unchi și el pișcotar la vremea lui. Nu pot spune exact câți ani are, dar cred că peste 50.

Acum o săptămână, căutând niște acte printre manualele care s-ar presupune că mă învață gramatică, am găsit o colecție impresionantă de pișcoturi (plătite)! Cel mai vechi era datată cu luna ianuarie 2009! Probabil de aceea erau și plătite. Încă nu eram așa influensăr încât să mânâc pișcoturi gratuite. Cel mai nou a fost de pe la jumătatea anului trecut, când am descoperit pișcotăreala – cea mai bună invenție de la bani încoace (pentru că nu presupune bani).

Da, colecționez tot felul de pișcoturi. La ieșirea din casă, când deschizi ușa dai cu mâna de un mănunchi de pișcoturi adunate de pe te miri unde, în dormitor am două pișcoturi vechi, dar comestibile. Plănuiesc acum să pun mâna pe pișcotul gri al bunicului, care avea gust, când eram copil, de Shaorma (evident, atunci nu știam că gustul e de Shaorma, știam doar că e bun).

În sertarul biroului la care stau acum am descoperit, odată cu pișcoturile din 2009, că am patru modele de pișcoturi despre care și uitasem că există. Dacă-l mai pun și pe cel din care mușc zilnic, încă din liceu, (observați aici metafora hurducașiană desigur hee hee ), atunci am cinci.

RP: De ce le colectionezi?

N-am o explicație logică. Cred că sunt dependent de a le strânge, deci probabil am dezvoltat un nou viciu care sper că nu se va transmite mai departe pe cale genetică, deși sora mea pare-se mai aruncă uneori, câte o hurducașiană pe Twitter. Medical vorbind, sunt ferm convins că există un diagnostic şi pentru pișcotari.

Pișcoturile le colecționez probabil ca să-mi alimentez egoul, ca să nu mai fiu nevoit să mă dau mare în fața prietenilor, ci să mă invidieze ei din oficiu după ce mușcă din ele, ca să-mi enervez prietena când vrea să închidă ușa și se încurcă în ele… Nu știu, acum realizez că-s un fel de CV al pișcotarului.

Pișcoturile vechi îmi plac nu pentru că ar valora vreo avere acum sau mai târziu, ci pentru că au un farmec aparte alături de cele moderne. Probabil că dacă mă nășteam cu mult înaintea erei comunicării și a PR-ului, nu eram pișcotar și aș fi fost mult mai trist ca acum, neparticipând la pișcotăreli.

Cât despre pișcoturile care dau un plus de stil, nu știu, cred că-mi crește egoul de care vorbeam mai devreme când la masă atrage atenția pișcotul meu, nu al altui pișcotar. Prietenii mei ar spune că sunt atât de pișcotar  încât nu scap niciun pișcot care mi-ar adăuga un plus imaginii proprii. Probabil că au dreptate. După noua ediție limitată de pișcoturi am umblat mai bine de o lună până am găsit-o, iar după cele cu cacao ceva mai mult de două. Da, după cum ziceam și pe Twitter zilele trecute, atât de pișcotar sunt.

RP: De unde le achiziţionezi?

Pișcoturile obișnuite de la organizatori pișcotărerilor la care particip sau contribui printr-o hurducașiană, luând cuvântul. Niciodată nu iau un pișcot care nu-mi aparține, ce nu are numele meu sau fața mea.

Restul nu mai rețin. În mare parte le-am primit cadou, atât de bine am educat oamenii care mă înconjoară! Pișcotul-medalion pe care-l port cu sfințenie țin minte că l-am luat acum câțiva ani, din Franța, în timpul Turului Franței.

RP: Cât timp acorzi pasiunii tale? Dar sub aspect financiar?

Depinde. Efortul depus e extrem de fluctuant când vine vorba de energia cheltuită sau buget. Pișcotul-medalion, că de aia și țin atât de mult la el, l-am cumpărat cu banii economisți dintr-o seamă de bannere de pe blog.

Care este cel mai scump pișcot pe care îl ai? Dar cel mai aproape de suflet?

Cu siguranță e pișcotul de la prima mea pișcotăreală. E priceless și în același timp cel mai aproape de suflet. Și de frigider, căci acolo și-a găsit locul, sub unul dintre magneții de frigider primiți gratis de la evenimentele la care mă perind prin concedii. Sau de pe unde se perindă alții. Dar acum, de când am schimbat frigiderul, par atât de puțini, încât nici nu merită să vorbesc și despre colecția mea de magneți de frigider. Voi vorbi după ce voi participa la mai multe evenimente și conferințe.

Pentru cele vechi, despre care am povestit până acum, probabil ar fi nevoie de ochiul critic al unui pișcotar mai mare. Și eu sunt doar pișcotar-figurant, nu pișcotar-specialist precum chinezu, de exemplu. Deocamdată.

Sursa foto: Arhiva personală Marian Hurducaș

Text după interviul apărut în Revista Bulevard.
Semnează: Un alt musafir

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 4.0/10 (3 votes cast)

Interviu cu Proștii Săptămânii: Cetin, Arhi și Ametcea

Reporter: Domilor Cetin, Arhi și Ametcea, dumneavoastră sunteți, pe nedrept, unii dintre cei mai nepremiați bloggeri din România. Dar iată că lucrurile sunt pe cale să se schimbe. Povestiți-ne, vă rog, cum ați câștigat premiul I, II și III la categoria Prostul Săptămâni, o competiție care a dat întotdeauna naștere la lupte crâncene în blogosfera românească.

Cetin: Când ești grăsun, mâncăcios și jovial pentru că ai chelie și succes la femei, este normal să produci angoase în online, să știți.
Arhi: Într-adevăr, e firesc ca oamenii să te invidieze și să te numească unsoarea pământului, slănină cu rât, caltaboș cu chelie, burduf unsuros, pomana porcului, berbec umflat, poloboc de osânză, omul-burtă  sau, de ce nu, chiar prostul săptămânii în blogosferă.
Ametcea: Prietenii mei glumesc. De fapt, am fost premiați pentru că am dat o exclusivitate pe blog și s-a dovedit a fi o informație greșită și furată. Noi nu verificăm infomațiile pe care le furăm.
Rep: Doar pentru atât? Dumneavoastră glumiți. Aproape toți bloggerii fac asta. Pentru așa ceva ar trebui să existe categoria Prostul Zilei Din Blogosferă Care Dă Știri Din Ziare Zi De Zi Pentru A Fi Relevant, Iar Când Apare Într-un Ziar Online  Un Filmulet De Pe Youtube Pe Care L-a Dat Prima Dată Prostul Din Blogosferă, Deși Văzuse La Rândul Său Filmulețul Pe Un Alt Blog Obscur Din Polonia, Acesta Se Cacă Pe El Pentru Că A Fost Furat Cu Nesimțire De Jurnaliștii Hoți Care Pun Sursa Youtube.
Arhi: Nu, nu doar pentru asta. Vă povestesc imediat. Dar înainte să începem, spuneți-mi dacă serviți (sic!) și dumneavoastră trei kg de șaormă. Sau poate preferați ceva benefic sănătății?Cetin: Un kg de aripioare picante și un cazan de wedges cu mujdei pentru domnul reporter!
(interviul a avut  loc în șaormăria Sevăn Simăn din Dristor, la prima masă pe stânga, noul birou al bloggerilor)
Rep: Lăsați, nu prea mănânc, sufăr de-o gastrită. Să ne concentrăm asupra interviului. Să ne focusăm pe interviu, cum ar spune un expert Social Media.
Ametcea: Ei bine, să vă povestesc cum am reușit să câștigăm categoria Proștii Săptămânii. Nici nu mă așteptam, ce-i drept. Cetin bănuia că vom câștiga câte un premiu la categoria Cel Mai Dolofan Blogger Român, dar am pierdut toți trei la o sută de grame în fața unui B-lister. Nu, nu Gaben. Numele său este Denisuca, soțul lui Visurât, cunoscut în blogosferă și ca Psihologul-Trenurilor-Personale.
Arhi: Haideți că vă povestec eu. Era o zi banală, ca oricare altă zi din viața unor bloggeri grăsuni, mâncăcioși și joviali că au chelie și succes la femei. Deși nu ne simțeam geniali în acea zi, vă spun sincer că nu ne așteptam să fim chiar proștii săptămânii. Ajunși la birou, să fi fost ora unsprezece, am comandat opt kg de șiș-kebab,  patru kg de șaorma și câte o sălățică de varză de fiecare. Pe la două jumătate, după ce am terminat acest prânz frugal, am băut o butelcuță de actimel și vreo cinci kg de chefir, fiindcă ținem o cură de slăbire cu chefir, și ne-am apucat de muncă. Adică de căutat gif-uri și jpeg-uri cu femei cu sâni mari; știți doar că noi punem milioane de gif-uri și jpeg-uri cu țâțe pe blog pentru SEO. Ei bine, din gif în jpeg, am dat de o știre pe un forum auto. Știrea era de pe site-ul politică românească, o publicație online obscură.  Pe scurt,  știrea spunea că ne-ntoarcem înapoi în timp și că va trebui să luăm dovadă de la poliție pentru orice zgârietură minoră, chiar dacă avem casco etc. Am pus-o de-o exclusivitate în blogosferă, mi-am zis eu în bărbia triplă. Bineînțeles că nu ne-am documentat din trei mii de surse, nu suntem genul acela de oameni.
Ametcea: Totuși, sunteți sigur că nu serviți (sic!) nimic? Un antreu? Un șiș-kebab cu porție dublă de cartofi prăjiți și sos de usturoi?Cetin: Fac un sos de usturoi aici! Dumnezeule Gras! Te lingi pe aripioare.
Rep: Vă rog, continuați. Domnule Cetin, v-a rămas ceva pe-a treia gușă. În partea cealaltă. Lăsați așa. Haideți să continuăm interviul.
Arhi: Și am dat această știre ca pe o exclusivitate. N-am dat sursa, normal, doar era în premieră. Nu-i prima dată. Întrebați de un comentator care este sursa acestei știri, l-am îndrumat cu superioritatea și siguranța omului prost către Art. 80 din Codul Rutier. Întotdeauna îi îndrumăm, cel puțin eu și Cetin, pe cei care nu ne iau în serios, către articole de lege. Făcând acest lucru, parem oameni credibili, oameni care chiar știu despre ce vorbesc, oameni care stăpânesc bine subiectul.  Eu am lăsat impresia că aș cunoaște toate legile din Europa. Cetin a lăsat impresia că ar cunoaște toate legile din Statele Unite. Ametcea nu prea se pricepe. Știți, el a vândut telecomenzi vreo patru ani la Flanco, a lucrat pe un motostivuitor la Praktiker, nu e avocat ca noi. Nouă ne place să trecem ca niște oameni care se pricep la orice. Mai ales la lege. Iar eu chiar mă pricep la orice, pe internet. În realitate, vedeți dumneavoastră, am rămas fără permis tocmai pentru că nu știu legile. Întrebat de organ despre o avarie a autoturismului, i-am răspuns cu tonul omului prost care le știe pe toate: Stai liniștit că-i lovită de-o lună, prietene. Prietenul a stat liniștit, ce-i drept. Apoi mi-a suspendat permisul, mi-a dat amendă și m-a îndrumat către Art. 80.
Rep: Atât de prost sunteți, domnule Arhi? Mă scuzați, continuați.
Arhi: Bineînțeles, am fost foarte aroganți cu cei care nu credeau că exclusivitatea noastră ar avea vreo legătură cu realitatea și le-am explicat cu jovialitate cât sunt dumnealor de proști într-ale legilor și într-ale codului rutier. Pentru că suntem proștii săptămânii le-am explicat și când s-a schimbat legea și când o să apară și cum și de ce, știindu-le pe toate. În afară de faptul că informația era greșită.
Ametcea: În cele din urmă, mi-a atras mie atenția, pe mess, prietenul meu Vali: știrea este greșită. Când am auzit, mi s-a făcut foame și am mâncat patru kg de cartofi prăjiți și o mie de cârnăciori de bere de unul singur. La îndemnul lui Vali, am pus repede înarticolul meu un link către sursa mincinoasă. Astfel, nu mai era exclusivitate, ci o știre care ne-a indus pe toți trei în eroare. Presa românească moare, vă spun cu părere de rău. Apoi am postat o dezmințire a șefului Direcției Rutiere despre acea știre falsă care s-a propagat pe forumurile auto. Cetin a mai postat vreo 4000 de poze cu sâni, iar Arhi scris un articol despre cât sunt de proaste femeile; și totul a trecut cât ai zice pomana porcului cu mămăliguță și pepene murat.
Cetin: Vedeți dumneavoastră de ce suntem noi Proștii Săptămânii? Pentru că furăm știri, și alea greșite, și le dăm la prima mână să părem relevanți în online, pentru că facem pe deștepții, deși singurul lucru la care ne pricepem este să mănâncăm și să ne îngrașăm, pentru că, deși nu verificăm informațiile, avem – exact ca oamenii proști – doar certitudini.
Ametcea: Sigur nu luați nimic? Fac și mici aici. Eu aș lua vreo cinci. De poftă.
Arhi: Băiete, opt kg de mici la pachet. Fără pâine, suntem la cură.
primit pe mail de la Emanoil Kunt
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 7.8/10 (12 votes cast)

Cum e cu dorinţele…

Domnişoara Anne Marie doreşte un bărbat
1.      Frumos;
2.      Deştept;
3.      Care să ştie să danseze;
4.      Care “să realizeze că nu e gay”;
5.      Care să aibă bani şi să stea singur;
6.      Care să ştie să organizeze cine romantice, precum ne spune aici http://theannemarie.ro/5-chestii-pe-care-vreau-sa-le-gasesc-la-barbatii-din-romania/ .

   Probabil, în afară de calitatea de a fi deştept, exact acelaşi raspuns l-ar da şi Tonciu, Cruduţa sau alte specimene la întrebarea “Ce-ţi doresti de la un bărbat?”. De fapt, nu. Ar spune şi că trebuie sa fie deştept, că dă bine.
Fetelor, eu ştiu că citiţi o gramadă de mesaje motivaţionale cu “eşti unică în felul tău”, “ceilalţi trebuie să te accepte asa cum eşti”, “I am what I am” , dar hello, hai să mai trăim un pic şi pe Pământ. Ori aplicaţi chestia asta şi viceversa şi atunci nu vă interesează daca are sau nu bani, că doar “e minunat în felul lui”, ori rămâneţi la doleanţele superficiale ale Anne-Mariei, însă, în cazul asta, atunci cînd vă doriţi unul frumos şi cu bani, chestia trebuie să funcţioneze, din nou, viceversa. Nu poţi să ai pretenţii ca el să fie frumos si deştept si tu să fii urâtă şi proastă, pentru că
“eşti minunată în felul tău”. Anne, tu vrei ca el să fie frumos. Fără răutate, ci constatînd o stare de fapt, tu meriţi unul mediocru în ceea ce priveşte frumuseţea.
Pentru că eşti o fată normală din punctul ăsta de vedere. Nici extraordinar de frumoasă, nici urâtă. Normală.

 

         Înţelegi ce vreau sa spun? (Da, ştiu, frumusetea e relativă, e în ochiul privitorului. Incercăm totuşi să ne referim la chestii generale, adică, două mâini, două picioare, toate la locul lor, în dimeniunile potrivite, etc.). Apoi tu vrei ca el să fie deştept. Aici nu pot ilustra, însă e destul exact articolul tau, de la care am pornit. Nu poţi să-ţi doreşti unul care să-ţi recite din Serghei Esenin cînd tu scrii articole de genul. Sincer. Şi cu părere de rău.
Ajungem la partea în care vrei să aiba bani, să stea singur şi alte asemenea. Dacă  ai asemenea pretenţii, stai tu singură, în primul rand. Pe banii tai. Cu apartament cumparat din banii tai. Bani munciţi de tine. Eşti ca o fetiţă care a scapat de un pic de vreme de acasă, de la mami şi tati şi acum o bagi pe aia cu „aaaa, sunt independentă stau singură, vreau un barbat la fel”. Da, eşti independentă doar în sensul de “la distanţă de părinţi”. Că-n rest tot dependentă de ei eşti. In principiu, tot pe banii lor trăieşti. Ca ce chestie vrei tu unul la casa lui cînd tu mănânci tot din mămăliga de la mami? Aici revenim iar la partea cu frumuseţea. Poate că dacă erai extraordinar de frumoasă cucereai vreun milionar, pentru care nu trebuia să faci nimic, fiind de ajuns simpla-ţi prezenta. Doar că ală era bogat, dar nu mai era destept. Din motive evidente. Dacă nu are un apartament al lui, stînd în chirie sau chiar în casa părintilor, nu înseamnă neapărat că nu e ambiţios, că nu munceşte, ci că nu a avut puterea financiară să îşi ia un apartament. Da, se poate să muncească şi, totuşi, să nu aibă putere financiară. Sau efectiv nu vrea să fie de genul celor care scot credit să-şi cumpere BMW şi îl ţin în parcare că n-au bani de benzină, nu mănâncă un an de zile etc.
Acum, eu nu înţeleg articolul tau (eşti chiar atat de încuiată?). O să încerc să identific posibilele cauze ale scrierii lui. Acestea ar putea fi:
1.      Exact aşa gândeşti, chiar ţi-ai dori lucrurile acelea de la un bărbat.
2.      Articolul respectiv nu exprima ideile tale reale, ci era un viral
aşa cum spunea cineva aici http://ihearlights.net/gand-de-sinestezic/cum-scrii-un-articol-viral/
3.      Ideile acelea sunt într-adevar ale tale, dar văzînd ce reacţii ai stârnit şi dîndu-ţi seama în ceasul de pe urmă că ai fost ridicolă, ai putea spune că “era un viral, de fapt”.
4.      Fetiţa doar e visatoare şi în inocenţa ei (ma rog, inocenţa unei fete ce vrea barbat cu bani, dar totusi inocenta) asa şi l-a imaginat ea pe Făt-Frumos.
1+2+3 eşti proastă. Ridicolă. Penibilă. Pentru că gândeşti aşa. Pentru că precis te hazardezi să te iei de cei  care le fac pe femei curve care vor doar sex şi bani, dar prin articolul tau pare că eşti exact din categoria celor care le generează astfel de idei. Pentru că, în caz că voiai doar un viral, te-njoseşti, te faci de căcat pentru
puţină atenţie.
În cazul 4 ţi s-ar putea ierta. Si poate chiar o să-ţi vină mintea la cap, dîndu-ţi seama de chestiile superficiale pe care le doreşti şi o să revii asupra lor. Nu că restul am fi martiri. Cine n-ar vrea stabilitate financiară de exemplu? Dar e o diferenţă între a avea stabilitate financiară şi a fi o întreţinută. E vorba de poziţia în
care te afli atunci cînd ai aceste pretenţii.  Despre cum faci din ele nişte criterii standard. Despre cum laşi să pară că sunt indispensabile. Că esti o prinţesă căreia i se cuvine tot.
P.S .:  De dans şi cine romantice n-am zis nimic. E un moft al ei. Însă
stati linistiţi, feciorilor! Nu sunteţi defecţi dacă nu ştiţi dansa.

Text primit pe mail de la Un alt musafir.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 9.8/10 (10 votes cast)