Text lejer, dilemă asemenea

N-am mai scris de o juma’ de lună pe blog şi de peste 30 de zile pe colegii. Ceva îmi lipseşte. Am crezut că timpul sau inspiraţia. Dar nu! Cum pot, ca om, să reuşesc în blogosferă, din moment ce habar nu am cum să generez reach cu un text lejer???????// Aş putea probabil genera nişte răci, cu nişte labe de porc. Dar şi pentru alea tre’ să fie frig. Ceea ce nu e.
Cred că mi-am ales greşit #colegii. Aici se face decît mişto, se băjocoreşte blogări faini (CARE AU REALIZAT CEVA! VOI CE AŢI, REALIZAT, BĂ???), se arată greşeli irelevante la nivel cosmic şi se merge pe logică – un concept demult ieşit din garanţie.

Păi nu mai bine îl ascult eu pe Vasile?

Nu.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Senzational! Am descoperit a cui este de fapt celebra camasa blogosferica

Deoarece, mai devreme #colegii mei au demonstrat deja că ești un nimeni în #manafia dacă nu ai cămeșă (și dacă o ai e musai să o dai la share cu cel puțin un prieten bloggăr), am făcut cercetări încercând să aflu de unde a pornit toată moda cu cămeșile în blogosferă.

Eram aproape să renunț când prietenul FrozenIdeas mi-a dat pontul și astfel am descoperit cine este adevăratul posesor de facto al cămeșei…

Deci e clar, toată puterea bloggărilor stă în cămeșă, ea îi protejează de atacurile femeilor, lăsându-i 100% nepângăriți. Le conferă credibiltate și putere să explice cu maximă seninătate bullshit-uri 2.0 cu puterea cu care Iisus exprima pilde.

Deși noi am numit tot acest fenomen #manafia se pare că de fapt tot Vasile rulează în lumea bloggărilor și este singurul care poate stăpâni puterea cămeșei bucucașe punând peste ea un pullover.

Abia aștept să văd ce modă va mai stârni trendsetterul ghe la Cluj…

PS Aș fi scris o cronică de teatru, carte sau măcar de film porno… dar nu am suficientă cultură. Mă duc să mai procur niscaiva de la niște evenimente 2.0 despre nimic

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Deranjant, dar previzibil! Vezi AICI adevărul despre „exhibiţionistul” din tramvaiul 41

Eu nu mă duc la Bucureşti la RoBlogFest pentru doar trei ore. Am altceva mai bun de făcut„, i-a răspuns el, uşor sictirit, arogant şi misterios, în acelaşi timp, lui @furtdecurent pe Twitter. Apoi, după ce a închis calculatorul, Vasile a rămas câteva minute cu faţa în pumni, la biroul său, din camera sa, din apartamentul părinţilor săi, din cartierul Grigorescu, din cel mai frumos oraş din Univers, Cluj-Napoca. „De fapt, de ce să nu mă duc?”, îşi zise el, după care îşi anunţă, hotărât, mama: „Mamă, vezi că… pot să mă duc la Bucureşti? Hai, te roooooooooog!”.

Ajuns în capitală, cu paporniţa scârţâind pe roţile uzate de frecatul pe atâtea peroane din ţară şi străinătate, Vasile a constatat că mai are mai mult de o zi la dispoziţie să – fie-i iertată expresia – „frece pula” prin Bucureşti. „La Dinamo pe stadion am fost, când eram fan, anul trecut. La Rapid, n-am ce să caut că-s vişinii, ca ceferiştii. Ia să mă duc eu să văd Ghencea”, s-a decis Sile. „Dar mai întâi stai să-mi iau nişte reviste de la chioşcul ăsta”, îşi spuse, „că cine ştie cât fac pe drum”.

Înarmat cu Prosport, Playboy, Formula AS, Dilema Veche şi Hustler, toate făcute sul sub braţ, Silică schimbă trei autobuze şi două tramvaie până în Ghencea, pentru că simţul orientării nu era chiar punctul său forte – avea alte calităţi – şi era prea mândru să ceară indicaţii de la „mitici”.

În sfârşit ajunsese în staţie la 41, care ştia el că merge în Ghencea. Citise cândva ceva despre fanii Rapidului care devastau mereu tramvaiul ăsta la meciurile directe pe terenul rivalei de moarte. În câteva minute, tramvaiul îşi făcu apariţia. Cu trollerul gâfâind după el – avea două costume în bagaj, două perechi de pantofi, precum şi diverse accesorii pe care orice metrosexual le poartă în raniţă -, bloggerul cu cele mai multe lucruri mai bune de făcut din România se urcă, răsfoind absent Hustlerul…

Restul îl ştiţi. Ironic, fata respectivă era roşcată…

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Vasile, blogărul care s-a adaptat cel mai bine!

La cerințele poporului. Partidului Poporului.

Astăzi vreau să zic câteva cuvinte, la modul cel mai serios posibil, despre (probabil) cel mai hulit, luat la mişto, luaţi-l cum vreţi, blogger: Vasile Manu, pe care, recunosc, eu îl urmăresc. Nu pentru că îmi face plăcere sau vreau să mă chinui singur, îl urmăresc pentru că mă uit oarecum la ascensiunea lui, cum a evoluat şi evoluează în continuare. Şi cum a crescut blogul lui în ultimii ani, de la 130 de unici/zi la 139. Râdem noi, râdem de Manu, îl luăm la mişto pentru felul în care stă el noapte de noapte la măsuţa aia care-i ține loc de birou şi dezbate, pe blog, diverse teme, dar omul e, din punctul meu de vedere, cel mai deştept om din blogosfera asta. Mă rog, nu chiar cel mai deştept, dar e undeva acolo sus, în top 5 bloggeri clujeni deștepți.

Dacă te uiţi acum pe evasile.com, seara, vei vedea că Manu analizează lucruri mai serioase ca înainte, nu mai promovează toate nulităţile şi vedetele de carton, s-a reprofilat pe treburi mai importante, gen OTV, Românii au talent, shaorma de la Mama Manu, în general discută despre ceea ce aşteaptă cititorii lui fideli să vadă.

Pentru toate aceste calități, cât și pentru susținerea pe față a domnului Dan Diaconescu, cel mai deștept om din România, Vasile va fi, mai mult ca sigur, pe listele PPDD la următoarele alegeri. Va obține, suntem convinși, câteva procente, nu știm exact câte, nesemnificative, în orice caz, dar deloc de neglijat.

Pentru cine nu înțelege ce s-a întâmplat în articolul ăsta, recomandăm un click aici. De asemenea, vă rugăm să recunoașteți și celelalte personaje din poză, fiindcă nici nu știți ce pierdeți!

Acest articol este o colaborare româno-spaniolă între Ellunes și aiurea.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Neliniştile tânărului Vasile (episodul 2): Atacul şaormelor

prima parte aici. 

Dis-de-dimineață, cînd zăpada alungată de primele raze ale soarelui se rostogolește ușor de pe acoperișurile caselor, Clujul se trezeşte încet la viață.

Clujean fiind, Vasile se trezeşte şi el. Tot încet, ca orice ardelean care se respectă. După un somn odihnitor, simțea că toată lumea este a lui. Lumea 2.0, bineînțeles. La fel ca oricare tânăr în căutarea perfecţiunii şi a succesului, Vasile este un entuziast. „Succesurile” trecutului îl apasă, dar priveşte cu încredere spre viitor. Privirea lui seamănă cu cea a lui Ulise în drumul său spre Ithaca. Privirea care stă închisă în sufletul său este căutarea perfecţiunii. Perfecțiunea 2.0, bineînțeles.

Vasile se trezise cu gândul la o şaormă. Se ştie, Vasile este un devorator feroce de şaorma. Implicat recent în campania „De ce iubesc Transilvania”, Vasile a propus ca şaorma să fie promovată ca mâncarea specifică zonei, iar la „La Mama Manu” să fie deschis un muzeu al şaormei. Invidioşi, ceilalți participanți la campanie nu au fost de acord cu ideea lui. Dar Vasile nu se lasă. Ştie că ideea lui face cat 10 frunze ale Elenei Udrea. Se gândeşte să apeleze la un specialist care să-l ajute la popularizarea sloganului: „Şaorma ardeleană, mai tare ca cea vegetariană!”.  Primul nume ce i-a venit în minte a fost cel al consilierului de dezvoltare impersonală şi demotivator de renume internațional Adalbert Iurea. Cu ajutorul lui , Vasile crede că va putea revoluționa lumea şaormei ardelene.

Cu planurile acestea creionate în minte, Vasile îşi incepu exercițiile de gimnastică. Mens sana in corpore sano este sloganul lui favorit. „Ai dracu’ greci!”, gândi Vasile, „Aveau obiceiuri sanătoase încă din antichitate. Consumau sana înainte de apariția campaniei Activia. Sau erau fenicienii?”

După ce îşi termină exercițiile, Vasile se uită în oglindă. Îşi incordă bicepşii şi spuse cu voce tare: „No, frumos îs! Un adevărat Adonis 2.0. Nu-i de mirare că mă plac intelectualele”. Oglinda nu îi răspunse. Avea şi ea demnitatea ei.

Se spălă, se pieptănă şi se îmbrăcă frumos, apoi porni spre „La Mama Manu” cu sărutul de încurajare al mamei întipărit pe frunte. Se simţea cel mai fericit. Deşi are 23 de ani, pentru mama lui, Vasile rămâne tot un copil. Îl alintă Bancheru, iar Vasile a făcut din acest alint un brand cunoscut în toata lumea. Lumea 2.0, bineînţeles.

Păşea încet, atent să nu-l ridice rafalele de vânt. Ajunse în față la „La Mama Manu”. Timid, fremătînd de poftă, Vasile spuse cu voce tremurîndă: „- Una cu de toate, vă rog!” Răspunsul pe care îl primi fu aspru, neaşteptat, dur şi îl lovi direct în moalele capului: „Nu avem! Din cauza codului portocaliu, nu ne-a venit maşina cu aprovizionarea”. Întreg universul lui Vasile părea că se prăbuşeşte. Ca un pui de porumbel zgribulit, Vasile porni înapoi spre casă. Ura începu să-l cuprindă. „Nu voi mai purta portocaliu în viața mea!” îşi spuse Vasile. Apoi, cu o voce puternică, de care nici el nu credea că este în stare, strigă cu din tot sufletul: „Jos Băsescu! Jos dictatura!”

va urma

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Dobroge, mândră grădină

Citind blogurile unor colegi „ghe la” Cluj, am văzut că acolo se desfaşoară o campanie de lansare a televiziunii Transilvania. Pe bloguri, această campanie constă în scrierea unor postări în care autorii să explice de ce iubesc Transilvania.

Mândria mea de dobrogean mă obligă să reacţionez. Ca să nu răman mai prejos, am decis să înşir şi eu câteva motive pentru care iubesc Dobrogea. Postarea nu face parte din nici o campanie, deşi cu ceva timp în urmă se anunţa lansarea unei televiziuni regionale – DobrogeaTV happy

– Spre deosebire de Cluj, la Constanţa taximetriştii nu îţi cară bagajele, nici măcar nu te ajută sa le pui în portbagaj, iar dacă le ceri restul se fac că nu aud ( turiştii nu protestează  deoarece cred că taximetristul este de etnie turcă şi nu înţelege bine limba română ).

– O excursie prin Constanţa te poate ajuta să întelegi mai bine diferenţele dintre regiunile istorice ale României. În zona Abator te poţi simţi ca la Bacău sau Paşcani, iar Poarta 6 are ceva din farmecul Vasluiului. Dacă te plimbi pe Bd. Tomis ( zona dintre Capitol şi Lupoaică ) te poţi crede în Bucuresti, zona Dorobanţi: maşini de fiţe, baruri unde ieşi ca să fii văzut, etc. O plimbare prin Coiciu ( cartier unde locuiesc mulţi machidoni ) îţi poate aminti de Craiova. Nu ştiu de ce, dar pentru mine oltenii, dintre toţi românii „verzi”, îmi par a fi cei mai apropiaţi de machidoni ( aromâni ). Calmul ardelenesc îl poţi găsi în zona Faleză Nord. Aici timpul se scurge altfel. Mai ales vara, dacă treci prin cartier lumea pare relaxată, singura ei preocupare fiind căutarea celui mai bun furnizor pentru carne de mici. Şi a slanei pentru ungerea grătarelor. happy

– În Dobrogea nu avem palincă, horincă sau alte „derivate”. Avem, în schimb, Murfatlarul, Medgidia, Ostrovul şi Niculiţelul. Da. Ştiu. O să-mi spuneţi că şi ardelenii au Jidveiul, iar pălinca lor face toţi banii. Nu-i rău nici Jidveiul, cât despre tarie, lipovenii noştri apreciază orice lichid cu o tărie de peste 40 de grade. Nu contează că de pe eticheta sticlei le zâmbeşte o asistentă medicală îmbrăcată într-un costum sexi.

– Multiculturalismul transilvănean este mic copil pe lângă cel dobrogean. Spre deosebire de ardeleni, dobrogenii nu contenesc să adauge noi influenţe la cultura lor. După influenţele clasice: turceşti, tătăreşti, bulgăreşti, greceşti, armeneşti, lipoveneşti sau germane (da, nemţii au fost şi pe aici), datorită primarului capitalei (Constanţa este capitala, bineînţeles),  influenţele asupra culturii dobrogene se îmbogăţesc pe zi ce trece. Peste vechile straturi, pe care se bazează cultura dobrogeană, se aşează noile obiceiuri ce tind să devină tradiţii. După cum am menţionat şi mai sus, acestă îmbogăţire se datorează lui Radu Măzare (bucureşteanul adoptat cu entuziasm de pensionarii constănţeni), omul care a făcut ca dobrogenilor să nu le fie străine obiceiurile braziliene, cubaneze sau mozambicane. Beat this, Cluj!

– Deşi ardelenii au dat doi prim-miniştri în epoca post ’89, să nu uitam ca Dobrogea l-a dat ţării pe Traian Băsescu, un preşedinte ce face cât patru Boc(i) şi şase de-alde Ciorbea.

– La un singur capitol ne dăm bătuţi: n-avem un Vasile.

Aş mai putea scrie încă 100 de motive pentru care iubesc Dobrogea, dar avînd în vedere că nu exista nici o campanie DobrogeaTV o să mă opresc aici. Servus !  Ah! … Nu uitaţi! Vizitaţi litoralul romanesc! De abia aşteptăm să vă luam banii!

Trăiască republica Dobrogea, cu capitala la Constanţa!  happy

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)