Despre prietenie şi online

N-am prieteni în online.

Am doar cunoscuţi (că nu ştiu cum să le zic altfel) pe care îi apreciez, al căror scris mă încântă de multe ori, al căror umor e, la fel de des, irezistibil. Îi urmăresc pe Twitter, mai schimbăm din când în când câte o vorbă, m-am abonat la blogurile lor şi cam atât. Asta-i toată relaţionarea noastră. It is a pure social-media relationship. Probabil că i-aş susţine în multe acţiuni. Dar până la un punct. Până acolo unde mi s-ar părea ipocrizie să-i susţin, atât timp cât pe alţii i-am arătat cu degetul pentru aceleaşi fapte sau atunci când nu sunt de acord cu ei. Nu am nicio problemă să le transmit mai departe acele opinii care îmi sunt apropiate. Nici să-i citez nu mă deranjează. Şi, la fel de bine, mă bag în discuţii contradictorii. Nici când mă corectează nu se face gaură în cer… Nu tot timpul am dreptate, dar nici n-am vreo pretenţie de genul. Mai şi tac la multe sau rămân într-o poziţie neutră, nefiind de nicio parte sau necunoscând subiectul. Nu putem fi tot timpul de acord. Ultimele zile au demonstrat-o cu vârf şi îndesat. E online, suntem liberi să spunem ce credem. Crez împachetat în cuvinte aşa cum se pricepe fiecare.

Unde vreau să ajung?

Când unul dă cu băţul în baltă (şi încă rău de tot), tu – ca prieten – n-ar trebui să-i cauţi aiurea scuze, doar pentru că (poate) pe tine de cred. Că n-ai rezolvat nimic. E clar că, atunci când porcăieşte, nu şi-a exprimat nicio opinie. Nu încerca să mă abureşti cu libertatea de exprimare, că nu merge. Cel mult şi-a arătat limitele. Trage-i o palmă după ceafă… Poate se trezeşte. Sau poate ai făcut şi tu la fel. Ba chiar ai încercat să acoperi mizeria, dar n-ai reuşit. Şi atunci nu mai e o susţinere, e doar o justificare a faptelor tale. O justificare pe care n-ai avut curajul să o exprimi atunci. Dar acum ţi-ai găsit ţapul ispăşitor. Mâna cu care ţi-e mai uşor să scoţi castanele din foc. Deci nu eşti un prieten. Eşti un profitor. Fie te aştepţi ca într-un viitor (probabil sau posibil) apropiat să îţi întoarcă susţinerea, fie te disculpi.

A… sau fie nu eşti îndeajuns de inteligent să sesizezi că ăla a făcut pur şi simplu o tâmpenie.

Textul de mai sus nu include lingăii cu un puternic redard cerebral care abia aşteaptă să latre şi să mai scuipe şi ei pe lângă. Ei sunt undeva jos de tot pe scara evoluţiei. De abia articulează… Mai mult decât un „Şezi!” sau un „Prinde-l!”, nu procesează. Aşa că nici aşteptările mele nu sunt mai mari.

Şi mai mult. Textul nu are legătură nici cu Badea sau Ciutacu şi cu ce aberează ei pe Twitter, nici cu Alexa, nici cu Ametcea. Are legătură cu atitudinea online-ului de pe la noi, de a susţine tâmpeniile celor din cercul lor „strâmt şi rece”, în care chiar şi o mizerie e tratată drept opinie (bine că nu se invocă ştiu eu ce amendament, ca la americani) sau în care toţi închid ochii, de parcă aşa ar dispărea şi gunoiul… Are legătură cu adunatul în turmă pe lângă măgarul influencer. Are legătură cu tăcutul din gură, să nu cumva să se supere. Păi şi ce dacă se supără? Ce o să îţi facă? Te murdăreşte pe internet? Aşa, şi? Păi asta ai încercat să-i spui… că face mizerie. O să accentueze că e prost şi tu eşti mai bogat, că te lipseşti de astfel de cunoştinţe.

Am văzut de prea multe ori atitudinea asta: „Ei, poate mai sare calul câteodată, dar ştii ce om fain e în realitate? Şi poate şi ăla (aia) a căutat-o.” Hai să fim serioşi! Doar dacă suferi de dedublarea personalităţii e valabilă chestia de mai-nainte… Ştii cum e asta? E ca şi cum ai spune că victima unui viol e de vină, că s-a îmbrăcat prea provocator.

Nu pun screen-shot-uri, că nu am de ce.

N-am prieteni în online. Dar şi dacă aş avea, nu m-aş purta ca un idiot cu ei… Iar dacă aş greşi vreodată, aş accepta, pe lângă critici, chiar şi un şut în fund. Poate aşa aş înţelege mai uşor.”

Guest-post scris de Cosmin Chera (@cosminchera)

Despre autor

"musafir" a scris 103 articole pe acest blog.

Autor colectiv. Cititorii noştri sunt mai bloggeri decât noi.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

5 răspunsuri la “Despre prietenie şi online”

  1. Din pacate, si in viata reala avem de-a face cu haite de oameni condusi de lupul alfa, lupte permanente pt putere si lupte dure pentru accesul la resurse.
    Si un mediu asa zis virtual vad ca nu atenueaza metehnele reale happy

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  2. Eu cred că s-a ajuns prea departe. Prea multă morală, prea mulți moraliști. Problema e că se dă prea multă importanță blogurilor, care mai nou înseamnă online-ul românesc.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0 (from 0 votes)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *