Exerciţiu de hatereală

Cum se măsoară succesul unui blogger? Aceasta-i întrebarea ce mă frămantă de ceva timp. În opinia mea, succesul unui blogger nu se calculează în „cantitatea produsului”, ci în calitatea lui. Aceasta afirmaţie este valabilă pentru orice produs, nu numai în cazul blogging-ului. Dacă luăm ca exemplu piaţa presei scrise şi ne ghidăm numai după cantitate, atunci putem spune că cel mai succes produs al presei scrise româneşti este „Click” (cotidianul cu tirajul cel mai mare). „Dilema Veche”, „Ziarul Financiar”, „Caţavencii” sau oricare alt titlu ce produce conţinut de calitate, nu poate fi considerat de succes, dacă luam în calcul numai criteriul cantitativ.

În ultimul timp se tot vorbeşte prin blogosferă de blogging-ul profesionist şi de paşii ce trebuiesc urmaţi pentru a ajunge pro-blogger. De obicei, sunt date aceleaşi exemple dintre cei 10-12 A-listeri ce „domină” online-ul românesc. Se dau aceleaşi sfaturi despre munca pe care trebuie să o depui, se vorbeşte despre conţinutul pe care trebuie să-l produci etc.

Dar, văzînd „conţinutul” produs de majoritatea A-listerilor, nu poţi să nu-ţi pui întrebarea: ce este aşa de original în ceea ce produc ei? Eu nu am vazut decat copy-paste sau re-redactarea unor ştiri preluate din ziare sau de la televiziuni, însoţite de câteva rânduri ce vor să reprezinte opinia bloggerului despre ştirea respectivă; invitaţii la fel de fel de campanii şi concursuri; promovări de evenimente pişcotăreşti; adaptări dupa 9gag.com; poze cu starlete semi-nude şi (foarte rar) câte un articol de atitudine. Ah! Am uitat să adaug la lista subiectelor şi articolele împotriva haterilor, acei fomişti care sunt invidioşi pe succesul, banii şi traficul lor. Câte articole memorabile scrise de vreun A-lister vă amintiţi? Măcar un articol care să vă fi marcat, să vă fi facut să luati o decizie importantă pentru viaţa voastră?

Dacă eşti A-lister şi nu ţi-ai facut norma de 5-8 articole /zi, o postare cu o scanare după factura ultimului aparat electrocasnic achiziţionat poate fi aroganţa supremă. Dar puteţi să-mi spuneţi ce diferentă este între cocalarul ce încarcă pe YouTube un film în care îşi laudă maşina cu „climă bizonică” şi bloggerul ce se laudă pe Twitter cu valoarea cec-ului de la AdSense?

Nu vreau să fiu înţeles greşit, fiecare e liber să posteze ce vrea şi cum vrea. Dar, atunci cînd eşti interesat numai de trafic, campanii şi alte pişcotăreli, de ce ar trebui să te respect ca pe un  guru al online-ului romanesc? De ce ar trebui să te respect, cînd nici chiar tu însuţi nu te respecţi? Da. Dacă vrei să fii respectat, respectă-te pe tine însuţi mai întâi. Cînd foloseşti un limbaj vulgar în „dialogurile” cu cei care te critică argumentat şi civilizat, aceasta denotă, în primul rând, lipsa celor şapte ani de acasă, precum şi unele frustrari din perioada copilariei şi/sau adolescenţei.

Probabil că într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat, disputa aceasta (A-listeri vs. hateri) se va încheia. Probabil că ne vom sătura să vă atragem atenţia asupra greşelilor şi atitudinilor voastre. Până la urmă, cel mai deştept cedează. Sunt sigur că nu vă va păsa de asta. Vă veţi declara „învingători” şi vor exista destui linguşitori care vă vor spune ce tari sunteţi şi cum vor continua să vă citeasca nimicurile pe care le postaţi zilnic.

Surse foto: spleenville.com, mackcollier.com

Despre autor

@RFboris a scris 35 articole pe acest blog.

boris@colegii.cc

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

5 răspunsuri la „Exerciţiu de hatereală”

  1. Cu riscul de a interpreta rândurile de mai jos altfel față de cum le-am gândit, îți spun că nu-mi place articolul ăsta din mai multe puncte de vedere.

    În primul rând nu mi se pare că ai o părere liniară de la început și până la sfârșitul articolului. Spui că conținutul slab e zero și calitatea contează iar la sfârșit spui că fiecare are dreptul să scrie ce vrea pe blog. Nu zic că nu e așa, dar atunci de ce îți irosești timpul citindu-i pe respectivii? În blogging, la fel ca în orice treabă client-firmă, dacă nu există clienți, firma moare. Fără cititori, a-listerul, superdumnezeul, gușterul, haterul, ciumpalacul (sau ce o mai fi el) moare!

    Atâta timp cât nu există un adevărat formator de opinii, o persoană (sau mai multe) care să încerce măcar să educe publicul cititor, tot ce poți face este să fii spectator la albia de porci.

    Gândește-te cum te uiți la tembelizor și nu-ți place când vezi ce geantă și-a mai luat nu-știu-ce vedetă, ce mașină mai conduce Parizer lăutarul etc. Astea intră în categoria știrilor care nu ne interesează și ar trebui ignorate. Tocmai arătând cu degetul astfel de „exemplare” tot ce faci este să atragi și mai mult atenția asupra lor și (culmea!) nu în mod negativ pentru ei. În fond, publicitatea negativă aduce clienți mai mulți față de cea pozitivă. Deci oricum ai da-o, ei sunt Hopa-Mitică.

    Pax!

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  2. Ba, sunt de acord cu Serban. Plictisitor articol! Ceea ce il face interesant este ca mi te imaginez citindu-l.

    Bine, la fel de plictisitor e si comentariul lui Serban dar nu imi place cum citeste.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  3. Nu, nu este plictisitor articolul. Pur si simplu expune niste idei fara a le infasura intr-o glazura de „interesant” sau „senzational”.

    Asta este una din marile probleme ale perioadei actuale: trebuie sa dai din buric pentru a atrage. Pe principiul ca orice emisiune care doreste audienta trebuie sa aiba o blonda siliconata intr-un colt.

    Mi se pare mie, sau lumea comenteaza pe aici si pt ca au link la comment, iar colegii.cc este site-ul du jour? happy

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  4. Se poate să-mi șterg comentariul la acest articol? Nu am coloană vertebrală și nu îmi pot susține părerea până la capăt. #doaroidee 😆

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0 (from 0 votes)

Comentariile sunt închise.