Legenda satului Creații Decontenț

Creații Decontenț

Era anul 1954 când eu mă aflăm în satul natal al bunicilor, Sisifari. Era un loc mitologic, unde existau forme de relief și iarba care se cosea singura. De fapt, asta imi imaginăm io, pentru ca atunci cand nu-i zideam usa singurului copil din sat, adică Gellu, îmi imaginăm chestii. Era ceva banal, doar aveam 7 ani.

În fiecare duminică, eu, bunica și bunicul ne așezam în jurul focului și cântăm folk. Cântăm o pulă. Mâncăm mămăligă cu branza și cartofi copți. În timp ce etatea lor cerea țuică, vișinată sau vin, tinerețea mea se scălda doar în lapte fiert și îndulcit cu miere de salcâm. De obicei, din cauza focului și a băuturii, bunicul adormea cu capul pe pământ. Rămâneam doar eu cu bunica. Așa ca ea îmi povestea diverse întâmplări de pe vremea când era o copilă.

Creații Decontenț

Dar dintre toate poveștile ei, cel mai mult m-a impresionat legendă satului Creații Decontenț. În acest loc, locația-i furase sensul. Iarbă nu se cosea singura și nici nu creștea. Pământul era sterp, iar vacile erau atât de slabe, încât apucau să zica doar m, fără u. Nici urmă de Man. Utd.

In acest tinut locuiau bloggerii. Tatiana, bunică mea, mereu iși mai înnoda baticul o dată când vorbea despre ei. Îmi povestea ca de Rusalii bloggerii nu ieșeau din casele lor după 12 noaptea, de teamă să nu se întâlnească cu Ielele pădurii: Jojomajul, Khaleesi, Munca, Rușinea. Dar după spusele bunicii, ielele erau privite cu ochi buni în Sisifari. Pe de altă parte, și în Sisifari existau spiritele rele, de exemplu: Hohland, Telekum, Boromiri, Cafece, Laiz, Pișcoti. La apariția acestor fiinte, orice sisifar care le vedea, a două zi mergea prin sat și le cerea celorlalți consăteni ba o țuică gratis, ba o bucată de turtă pe datorie, ba un ciocan cu împrumut pe care urma sa nu-l mai aducă niciodată înapoi. Ba mai mult, dacă obțineau o bucată de brânză pe șest, cand canta cocosu de 3 ori, sisifarul îmbolnăvit era în pădure și scrijelea pe scoarța copacilor:” Mulțumesc Hohland pentru un mic dejun gustos și sățios. Feeling satul.” De aceea, satul trebuia să ia măsuri. Se impunea o exorcizare. Bolnavul cu pricina era dus la biserică. Părintele Avans-Lichidare avea experienta in asemenea cazuri. Singurul care rămăsese cu demonul in el era Cibral. Un sisifar de culoare care încă se închina la Laiz, încă din ’54. Avans-Lichidare umbla mereu cu cartea de muncă la el, pentru a-i invăța pe enoriași cum sa se ferească de iele.

Legendă circulă până și în ziua de azi și tot adevărul atârnă de un bon de la Mega Image.
Acest text nu e powered de nimeni, în afară de imaginație.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Echitate 2.0

– Este ok să îl faci „retard” pe oricine îți corectează greșelile ce țin de gramatica elementară?
– Este ok să îl înjuri tu și acoliții tăi pe Bădău? (indiferent de pregătirea lui)
– Este ok să înjuri sistematic jurnaliști?
Păi atunci înseamnă că ți-ai asumat tot ce a urmat
Dar totuși te plângi ca o pizdă (m-am obișnuit cu caracterul tău) pe la firmele de hosting:

Păi suntem coaie sau nu mai suntem. Asumă-ți căcaturile!!!
În rest, fantezia scrisă de tine pe blog e cam dubioasă, sigur nu ești tu ăla care se duce ostenit seara la râu? (Te lași degeaba călărit de boi, ai nevoie de un taur)

Sursa foto piratiideapasalcie.ro

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)

STUPOARE PRINTRE CRITICII LITERARI! @Chinezu a fost primit în Uniunea Scriitorilor

Povestiri_eroice-CHINEZUProbabil ați auzit cu toții de scandalul care a avut loc la Uniunea Scriitorilor și probabil ați crezut că are altă miză. De fapt, miza era cu totul alta… alegerea în mijlocul scriitorilor români a unui bloggăr. Continuă lectura „STUPOARE PRINTRE CRITICII LITERARI! @Chinezu a fost primit în Uniunea Scriitorilor”

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 6.7/10 (3 votes cast)

Interviu cu Proștii Săptămânii: Cetin, Arhi și Ametcea

Reporter: Domilor Cetin, Arhi și Ametcea, dumneavoastră sunteți, pe nedrept, unii dintre cei mai nepremiați bloggeri din România. Dar iată că lucrurile sunt pe cale să se schimbe. Povestiți-ne, vă rog, cum ați câștigat premiul I, II și III la categoria Prostul Săptămâni, o competiție care a dat întotdeauna naștere la lupte crâncene în blogosfera românească.

Cetin: Când ești grăsun, mâncăcios și jovial pentru că ai chelie și succes la femei, este normal să produci angoase în online, să știți.
Arhi: Într-adevăr, e firesc ca oamenii să te invidieze și să te numească unsoarea pământului, slănină cu rât, caltaboș cu chelie, burduf unsuros, pomana porcului, berbec umflat, poloboc de osânză, omul-burtă  sau, de ce nu, chiar prostul săptămânii în blogosferă.
Ametcea: Prietenii mei glumesc. De fapt, am fost premiați pentru că am dat o exclusivitate pe blog și s-a dovedit a fi o informație greșită și furată. Noi nu verificăm infomațiile pe care le furăm.
Rep: Doar pentru atât? Dumneavoastră glumiți. Aproape toți bloggerii fac asta. Pentru așa ceva ar trebui să existe categoria Prostul Zilei Din Blogosferă Care Dă Știri Din Ziare Zi De Zi Pentru A Fi Relevant, Iar Când Apare Într-un Ziar Online  Un Filmulet De Pe Youtube Pe Care L-a Dat Prima Dată Prostul Din Blogosferă, Deși Văzuse La Rândul Său Filmulețul Pe Un Alt Blog Obscur Din Polonia, Acesta Se Cacă Pe El Pentru Că A Fost Furat Cu Nesimțire De Jurnaliștii Hoți Care Pun Sursa Youtube.
Arhi: Nu, nu doar pentru asta. Vă povestesc imediat. Dar înainte să începem, spuneți-mi dacă serviți (sic!) și dumneavoastră trei kg de șaormă. Sau poate preferați ceva benefic sănătății?Cetin: Un kg de aripioare picante și un cazan de wedges cu mujdei pentru domnul reporter!
(interviul a avut  loc în șaormăria Sevăn Simăn din Dristor, la prima masă pe stânga, noul birou al bloggerilor)
Rep: Lăsați, nu prea mănânc, sufăr de-o gastrită. Să ne concentrăm asupra interviului. Să ne focusăm pe interviu, cum ar spune un expert Social Media.
Ametcea: Ei bine, să vă povestesc cum am reușit să câștigăm categoria Proștii Săptămânii. Nici nu mă așteptam, ce-i drept. Cetin bănuia că vom câștiga câte un premiu la categoria Cel Mai Dolofan Blogger Român, dar am pierdut toți trei la o sută de grame în fața unui B-lister. Nu, nu Gaben. Numele său este Denisuca, soțul lui Visurât, cunoscut în blogosferă și ca Psihologul-Trenurilor-Personale.
Arhi: Haideți că vă povestec eu. Era o zi banală, ca oricare altă zi din viața unor bloggeri grăsuni, mâncăcioși și joviali că au chelie și succes la femei. Deși nu ne simțeam geniali în acea zi, vă spun sincer că nu ne așteptam să fim chiar proștii săptămânii. Ajunși la birou, să fi fost ora unsprezece, am comandat opt kg de șiș-kebab,  patru kg de șaorma și câte o sălățică de varză de fiecare. Pe la două jumătate, după ce am terminat acest prânz frugal, am băut o butelcuță de actimel și vreo cinci kg de chefir, fiindcă ținem o cură de slăbire cu chefir, și ne-am apucat de muncă. Adică de căutat gif-uri și jpeg-uri cu femei cu sâni mari; știți doar că noi punem milioane de gif-uri și jpeg-uri cu țâțe pe blog pentru SEO. Ei bine, din gif în jpeg, am dat de o știre pe un forum auto. Știrea era de pe site-ul politică românească, o publicație online obscură.  Pe scurt,  știrea spunea că ne-ntoarcem înapoi în timp și că va trebui să luăm dovadă de la poliție pentru orice zgârietură minoră, chiar dacă avem casco etc. Am pus-o de-o exclusivitate în blogosferă, mi-am zis eu în bărbia triplă. Bineînțeles că nu ne-am documentat din trei mii de surse, nu suntem genul acela de oameni.
Ametcea: Totuși, sunteți sigur că nu serviți (sic!) nimic? Un antreu? Un șiș-kebab cu porție dublă de cartofi prăjiți și sos de usturoi?Cetin: Fac un sos de usturoi aici! Dumnezeule Gras! Te lingi pe aripioare.
Rep: Vă rog, continuați. Domnule Cetin, v-a rămas ceva pe-a treia gușă. În partea cealaltă. Lăsați așa. Haideți să continuăm interviul.
Arhi: Și am dat această știre ca pe o exclusivitate. N-am dat sursa, normal, doar era în premieră. Nu-i prima dată. Întrebați de un comentator care este sursa acestei știri, l-am îndrumat cu superioritatea și siguranța omului prost către Art. 80 din Codul Rutier. Întotdeauna îi îndrumăm, cel puțin eu și Cetin, pe cei care nu ne iau în serios, către articole de lege. Făcând acest lucru, parem oameni credibili, oameni care chiar știu despre ce vorbesc, oameni care stăpânesc bine subiectul.  Eu am lăsat impresia că aș cunoaște toate legile din Europa. Cetin a lăsat impresia că ar cunoaște toate legile din Statele Unite. Ametcea nu prea se pricepe. Știți, el a vândut telecomenzi vreo patru ani la Flanco, a lucrat pe un motostivuitor la Praktiker, nu e avocat ca noi. Nouă ne place să trecem ca niște oameni care se pricep la orice. Mai ales la lege. Iar eu chiar mă pricep la orice, pe internet. În realitate, vedeți dumneavoastră, am rămas fără permis tocmai pentru că nu știu legile. Întrebat de organ despre o avarie a autoturismului, i-am răspuns cu tonul omului prost care le știe pe toate: Stai liniștit că-i lovită de-o lună, prietene. Prietenul a stat liniștit, ce-i drept. Apoi mi-a suspendat permisul, mi-a dat amendă și m-a îndrumat către Art. 80.
Rep: Atât de prost sunteți, domnule Arhi? Mă scuzați, continuați.
Arhi: Bineînțeles, am fost foarte aroganți cu cei care nu credeau că exclusivitatea noastră ar avea vreo legătură cu realitatea și le-am explicat cu jovialitate cât sunt dumnealor de proști într-ale legilor și într-ale codului rutier. Pentru că suntem proștii săptămânii le-am explicat și când s-a schimbat legea și când o să apară și cum și de ce, știindu-le pe toate. În afară de faptul că informația era greșită.
Ametcea: În cele din urmă, mi-a atras mie atenția, pe mess, prietenul meu Vali: știrea este greșită. Când am auzit, mi s-a făcut foame și am mâncat patru kg de cartofi prăjiți și o mie de cârnăciori de bere de unul singur. La îndemnul lui Vali, am pus repede înarticolul meu un link către sursa mincinoasă. Astfel, nu mai era exclusivitate, ci o știre care ne-a indus pe toți trei în eroare. Presa românească moare, vă spun cu părere de rău. Apoi am postat o dezmințire a șefului Direcției Rutiere despre acea știre falsă care s-a propagat pe forumurile auto. Cetin a mai postat vreo 4000 de poze cu sâni, iar Arhi scris un articol despre cât sunt de proaste femeile; și totul a trecut cât ai zice pomana porcului cu mămăliguță și pepene murat.
Cetin: Vedeți dumneavoastră de ce suntem noi Proștii Săptămânii? Pentru că furăm știri, și alea greșite, și le dăm la prima mână să părem relevanți în online, pentru că facem pe deștepții, deși singurul lucru la care ne pricepem este să mănâncăm și să ne îngrașăm, pentru că, deși nu verificăm informațiile, avem – exact ca oamenii proști – doar certitudini.
Ametcea: Sigur nu luați nimic? Fac și mici aici. Eu aș lua vreo cinci. De poftă.
Arhi: Băiete, opt kg de mici la pachet. Fără pâine, suntem la cură.
primit pe mail de la Emanoil Kunt
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 7.8/10 (12 votes cast)

Cum e cu dorinţele…

Domnişoara Anne Marie doreşte un bărbat
1.      Frumos;
2.      Deştept;
3.      Care să ştie să danseze;
4.      Care “să realizeze că nu e gay”;
5.      Care să aibă bani şi să stea singur;
6.      Care să ştie să organizeze cine romantice, precum ne spune aici http://theannemarie.ro/5-chestii-pe-care-vreau-sa-le-gasesc-la-barbatii-din-romania/ .

   Probabil, în afară de calitatea de a fi deştept, exact acelaşi raspuns l-ar da şi Tonciu, Cruduţa sau alte specimene la întrebarea “Ce-ţi doresti de la un bărbat?”. De fapt, nu. Ar spune şi că trebuie sa fie deştept, că dă bine.
Fetelor, eu ştiu că citiţi o gramadă de mesaje motivaţionale cu “eşti unică în felul tău”, “ceilalţi trebuie să te accepte asa cum eşti”, “I am what I am” , dar hello, hai să mai trăim un pic şi pe Pământ. Ori aplicaţi chestia asta şi viceversa şi atunci nu vă interesează daca are sau nu bani, că doar “e minunat în felul lui”, ori rămâneţi la doleanţele superficiale ale Anne-Mariei, însă, în cazul asta, atunci cînd vă doriţi unul frumos şi cu bani, chestia trebuie să funcţioneze, din nou, viceversa. Nu poţi să ai pretenţii ca el să fie frumos si deştept si tu să fii urâtă şi proastă, pentru că
“eşti minunată în felul tău”. Anne, tu vrei ca el să fie frumos. Fără răutate, ci constatînd o stare de fapt, tu meriţi unul mediocru în ceea ce priveşte frumuseţea.
Pentru că eşti o fată normală din punctul ăsta de vedere. Nici extraordinar de frumoasă, nici urâtă. Normală.

 

         Înţelegi ce vreau sa spun? (Da, ştiu, frumusetea e relativă, e în ochiul privitorului. Incercăm totuşi să ne referim la chestii generale, adică, două mâini, două picioare, toate la locul lor, în dimeniunile potrivite, etc.). Apoi tu vrei ca el să fie deştept. Aici nu pot ilustra, însă e destul exact articolul tau, de la care am pornit. Nu poţi să-ţi doreşti unul care să-ţi recite din Serghei Esenin cînd tu scrii articole de genul. Sincer. Şi cu părere de rău.
Ajungem la partea în care vrei să aiba bani, să stea singur şi alte asemenea. Dacă  ai asemenea pretenţii, stai tu singură, în primul rand. Pe banii tai. Cu apartament cumparat din banii tai. Bani munciţi de tine. Eşti ca o fetiţă care a scapat de un pic de vreme de acasă, de la mami şi tati şi acum o bagi pe aia cu „aaaa, sunt independentă stau singură, vreau un barbat la fel”. Da, eşti independentă doar în sensul de “la distanţă de părinţi”. Că-n rest tot dependentă de ei eşti. In principiu, tot pe banii lor trăieşti. Ca ce chestie vrei tu unul la casa lui cînd tu mănânci tot din mămăliga de la mami? Aici revenim iar la partea cu frumuseţea. Poate că dacă erai extraordinar de frumoasă cucereai vreun milionar, pentru care nu trebuia să faci nimic, fiind de ajuns simpla-ţi prezenta. Doar că ală era bogat, dar nu mai era destept. Din motive evidente. Dacă nu are un apartament al lui, stînd în chirie sau chiar în casa părintilor, nu înseamnă neapărat că nu e ambiţios, că nu munceşte, ci că nu a avut puterea financiară să îşi ia un apartament. Da, se poate să muncească şi, totuşi, să nu aibă putere financiară. Sau efectiv nu vrea să fie de genul celor care scot credit să-şi cumpere BMW şi îl ţin în parcare că n-au bani de benzină, nu mănâncă un an de zile etc.
Acum, eu nu înţeleg articolul tau (eşti chiar atat de încuiată?). O să încerc să identific posibilele cauze ale scrierii lui. Acestea ar putea fi:
1.      Exact aşa gândeşti, chiar ţi-ai dori lucrurile acelea de la un bărbat.
2.      Articolul respectiv nu exprima ideile tale reale, ci era un viral
aşa cum spunea cineva aici http://ihearlights.net/gand-de-sinestezic/cum-scrii-un-articol-viral/
3.      Ideile acelea sunt într-adevar ale tale, dar văzînd ce reacţii ai stârnit şi dîndu-ţi seama în ceasul de pe urmă că ai fost ridicolă, ai putea spune că “era un viral, de fapt”.
4.      Fetiţa doar e visatoare şi în inocenţa ei (ma rog, inocenţa unei fete ce vrea barbat cu bani, dar totusi inocenta) asa şi l-a imaginat ea pe Făt-Frumos.
1+2+3 eşti proastă. Ridicolă. Penibilă. Pentru că gândeşti aşa. Pentru că precis te hazardezi să te iei de cei  care le fac pe femei curve care vor doar sex şi bani, dar prin articolul tau pare că eşti exact din categoria celor care le generează astfel de idei. Pentru că, în caz că voiai doar un viral, te-njoseşti, te faci de căcat pentru
puţină atenţie.
În cazul 4 ţi s-ar putea ierta. Si poate chiar o să-ţi vină mintea la cap, dîndu-ţi seama de chestiile superficiale pe care le doreşti şi o să revii asupra lor. Nu că restul am fi martiri. Cine n-ar vrea stabilitate financiară de exemplu? Dar e o diferenţă între a avea stabilitate financiară şi a fi o întreţinută. E vorba de poziţia în
care te afli atunci cînd ai aceste pretenţii.  Despre cum faci din ele nişte criterii standard. Despre cum laşi să pară că sunt indispensabile. Că esti o prinţesă căreia i se cuvine tot.
P.S .:  De dans şi cine romantice n-am zis nimic. E un moft al ei. Însă
stati linistiţi, feciorilor! Nu sunteţi defecţi dacă nu ştiţi dansa.

Text primit pe mail de la Un alt musafir.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 9.8/10 (10 votes cast)

Scumpa mea

Eşti dulce, poezie, eşti virgula mea lipsă
Plăcerea-mi vinovată, dulcea apocalipsă.
Suntem poeţi când vrem, chiar dacă nu şi trebe
De ce îţi scriu eu versuri, las haterii să-ntrebe…

Nu toţi suntem aşa, cum nici tu nu eşti plină
Aici n-am nicio rimă, o să pun „plastilină”
Sau „alcalină”, „drezină”, „chenzină” sau „bovină”
Dacă forţez peluza, pot pune şi „blondină”.

Unii te vor mare, alţii îţi cerem trafic
Eu doar atâta vreau: să fiu a-lister clasic
Ştii că te iubesc, cam cât iubesc pişcotu
Şi aş vrea să-mi… să-ţi fie bine, n-am rimă iar, bag scrotu’!

Când ne gândim la tine, noi ne gândim la noi
(Ţi-a plăcut metafora? Haterilor, nu. Sunt boi!)
Şi vrem să-ţi fie bine. Dar nu mai mult ca nouă
Şi-acum te rog să-mi ierţi cacafonia că cam plouă.

Suntem români cu toţii, pentru că tu eşti Românie.
(Mamă, cum o dădui pe asta, GG şi bravo mie!)
Ne-am născut aici şi aici vrem să trăim.
Ca-n şcoala generală închei: Noi te iubim!

Nu-ţi fac nici o urare. Căci, iată, încep-campanii
De foamea după bani sunt mult, mult prea sătul.
În loc de la mulţi ani, mai bine te ajut. Activ.
Trimite-mi un CV la Blogal Iniţiativ.

Căci altfel, draga mea, că tot stai şi o freci
Şi eu am treburi multe. Şi bloguri. Douăzeci!
Să te uiţi în oglinda ciobită, dar şi spartă…
(Pfoai, fute-m-aş în creastă, că nu-i poem, e artă!)

Poezie scrisă de Mongolu’.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 9.7/10 (10 votes cast)

Chinezărisme de vară

Le maitre Chinoise, nebăgat în seamă fiind,  când a dat şi el pe la un chioşc pentru a-şi cumpăra, REŢINEŢI, A CUMPĂRA!  (O tu Zeu al Pişcotului, Apără-ne de aşa blasfemie!), adică a da bani în schimbul unui produs, a fost nebăgat în seamă, ba mai mult, persiflat de către chioşcar, care nerecunoscându-l, i-a refuzat dreptul legitim şi mai ales plătit, de a primi un Pepsi Cola rece. Drept care, Le Chinoise s-a dus fix la chioşcul vecin şi s-a jurat în română, maghiară şi ebraică-chinezească, că în viaţa lui nu va mai călca pe la chioşcul unde nu l-a recunoscut chioşcarul şi pe lângă că i-a cerut bani, lui, MARELUI BLOAGHER BĂIMĂREAN, i-a mai dat şi Pepsi cald.

Drumul dintre cele două chioşcuri  duce către biroul Pişcotăll Iniţiative, căci MARELUI BLOAGHER BĂIMĂREAN i se cuvine, nu-i aşa şi un birou, pentru ca pişcotul să pară mai oficial, să se prefacă a emite factură şi să pară că e un advertiser cinstit şi un adevărat guru al social media, +poate chiar un om de afaceri, nu un bicisnic aşa cum îl zugrăvesc haterii ăia de hateri.

Însă între două chioşcuri şi o cola rece, MARELE BLOAGHER BĂIMĂREAN a decis că niciodată nu se va mai lăsa aşa înjosit, promiţându-şi lui şi universului din care face parte să nu mai calce în viaţa lui pe la un chioşc care să nu aparţină vreunui alt bloagher, care să-i ofere servicii de calitate, reci, prompte şi mai ales înscrise legii nescrise a pişcotului, sau altfel spus, cola pe gratis, că  „dă-mă în morţii mei, sunt şi eu cineva în blogosfera asta!”, am încheiat citatul.

Ne aşteptăm ca Pepsi Cola Co. să-l contacteze cu scuzele de rigoare pe Le Chinoise, care în mărinimia lui să ruleze o campanie de căcat (ştiu că e pleonasm)  pe ChinezăriaÎnRahat.eu de unde să-şi recupereze chi-ul terfelit şi să-şi recapete cinstea obrazului contra a minimum 100-150 Euroi.

 

De la musafirul Corvinash

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)