Tulburător! Barcelona, la picioarele lui Blogatu! Vezi aici cum i-a impresionat năzdrăvanul pe catalani!

Săptămâna trecută, Blogatu a vizitat Barcelona, devenind al treilea cel mai celebru oltean care a ajuns prin capitala catalană, după Gică Popescu şi Daniela Petrescu. Dar asta se ştie deja (nu cred că aţi scăpat vreunul de spamul său pe măcar unul din miile de canale de comunicare pe care se promovează)…

Aici, Călugăru nu putea rata tocmai Sagrada Familia, nu? Ei, bine, fascinat de arhitectura celebrei catedrale neterminate (Scumbag Gaudi!), Blogatu a rămas gură cască. Şi pentru că trebuia să umple cu ceva acel gol căscat, Mariusică a intrat în cel mai apropiat restaurant cu specific catalan, celebru pentru bucătăria sa mediteraneană, aflat chiar în proximitatea Sagradei Familia. Exact, la Mec Donălţ!

Pentru că nu mai aveau Pa amb tomàquet, dar nici şaorma, Ovidiu şi-a propus să încerce „the next best thing” din gastronomia catalană: hamburgerul #cudetoate, Coca-Cola şi celebrii cartofi prăjiţi (catalan fries). Şi tocmai pe când se băteau lupii dacici pe delicatesa catalană la gura micuţului, să vezi bucluc…

„Pentru ca vroiam cu tot dinadinsul sa verific e-mail-ul, am oprit telefonul si l-am asezat pe masa, in partea dreapta a sandwich-ului cu prea multi conservanti, a cartofilor prajiti si a paharului de Coca Cola. In acel moment, in spatele meu am auzit un zgomot si o voce care, in spaniola, cersea atentie si bani. M-am intors si am observat o fata la vreo 13-14 ani, cu un carton in mana pe care erau scrijelite cateva cuvinte in spaniola, imbracata destul de bine, intr-un trening care parea de firma si cu un par aranjat intr-un mod neglijent, probabil pentru a atrage atentia asupra “mizeriei” in care traieste. Nu mi-am dat seama pe moment de nationalitatea sa, insa, atunci cand a trecut pe langa masa mea, i-am repezit un “No!” cu un accent englezesc de oltean”.

Compatrioata, însă, „nu i-a făcut niciun curv de caz” („no le ha hecho ni puto caso”, Blogatu învăţând, în doar câteva ore, spaniola, la fel ca Răducioiu italiana încă de pe aeroport), şi şi-a continuat trambalarea printre mesenii „de toate naţiile” (inclusiv cea oltenească, reprezentată – cum bine ştim – de eroul acestui articol).

„S-a indreptat spre celelalte mese, din stanga mea, fara succes insa. Peste 20 de secunde, timp in care telefonul meu se stinsese, m-am trezit cu cersetoarea in dreptul meu, implorandu-ma cu o privire de pisica lesinata sa-i arunc cativa eurocenti. Nu stiu ce mi-a spus in spaniola, insa mi-a atras atentia si mi-am indreptat privirea spre ea. Atunci, am vazut in spatele ei o alta fata, de aproximativ aceeasi varsta, ceva mai ingrijita (cu parul prins si machiata ca la carte), imbracata la fel, intr-un trening larg si foarte curat. M-am uitat foarte urat la ea si i-am zis “No, no, go away!”. Imi pusese in fata cartonul cu inscrisul in spaniola, de parca ar fi vrut sa-mi explice ca n-are ce sa manance si ca eu sunt unul dintre privilegiatii sortii si ca trebuie sa-i dau si ei ceva. Nu aveam cum sa vad ce se intampla in spatele cartonului, asa ca nu am observat cand insotitoarea ei a subtilizat telefonul de pe masa”.

Văzând pocinogul, Marius a slobozit un răcnet din toţi rărunchii: “Those bitches stole my iPhone 4!”, accentuând, chiar şi în dramatismul momentului, pe cifra patru (four!), spre amestecul de uluială, admiraţie sinceră şi oareşce compasiune al mulţimii de clienţi din local.

„Dupa 30 de secunde in care haosul se instalase in jurul meu si in restaurant, datorita strigatelor mele in romana si engleza, o angajata asiatica a Mac-ului a deschis usa si a intrat in restaurant. Fusese afara tot timpul, asa ca mi-am pus toate sperantele in spiritul sau de observatie. I-am zis repede ca mi-a fost furat telefonul si am intrebat-o daca a vazut incotro au luat-o cersetoarele. Mi-a aratat cu degetul intr-o directie. N-am mai asteptat alte explicatii si am fugit cat de repede am putut. Cred ca in 30 de secunde am parcurs 200 de metri, pana la o mare intersectie. M-am uitat in stanga, m-am uitat in dreapta si nu le-am vazut. Am crezut ca totul s-a sfarsit si am simtit un fior rece de pe sira spinarii pana in varful capului. iPhone-ul meu, pe care il castigasem la un concurs, se afla acum in mainile unor infractoare minore. Dezastruos!”

Curat dezastruos! Infractoarea minoră o zbughise zbrrr!, dar nu pe o dugheană, cum învăţase Ovidiu în generală, din „Pupăza din tei”, ci pe una din străduţele din „Ciudad Condal„, făcându-se practic nevăzută. Asta nu l-a descurajat, însă, pe eroul nostru, călit în atâtea şi atâtea concursuri cu premii în gagdeturi câştigate, unde, la fel, la început nu vedea premiile. Aşa că, Blogatu s-a aruncat în urmărirea „în orb” a compatrioatei sale. Atenţie, însă! Nu alerga haotik, deoarece Marius ştie că în blogosferă trebuie să-ţi respecţi concurenţii şi mărcile lor înregistrate. La urma-urmei, nici lui nu i-ar conveni dacă cineva ar spune că a rămas „blogat în lift”, nu? De aceea nu i-a spus nici infractoarei minore – când a prins-o (căci, da!, a prins-o) – că a făcut un act „zosnic”, ci „reprobabil”, sperând că domeniul reprobabil.ro încă n-a fost înregistrat:

„Brusc, am zarit, in dreapta mea, o intrare la o statie de metrou. M-am gandit ca n-ar strica sa le caut si acolo. Am fugit pana la intrare si le-am vazut pe cele doua pe scarile de jos, cu telefonul in mana, incercand sa-l aprinda. Scarile aveau cel putin 20 de trepte, insa pentru mine n-a contat. Cred ca am sarit cate 2-3 sau chiar mai multe scari deodata si, dupa cel mult 3 secunde, le-am prins pe cele doua. Nu ca mi-ar fi fost drag de ele, dar le-am prins atat de bine de maini, incat n-aveau cum sa-mi scape. Nu stiu cum si de unde mi-a venit ideea, insa, dintr-o data, m-am uitat inspre scari si am strigat din toti rarunchii: “Agui! Polis! Polis!”. Dintr-o data, cele doua au inceput sa tremure si una dintre ele, cea care imi aratase cartonul, a scos dintr-un buzunar telefonul meu si l-a azvarlit pe jos. Dupa care a inceput sa ma injure in romana. Nu i-am dat drumul si am strigat inca odata “Polis!”. Cealalta s-a smucit si a fugit, insa cealalta, pe care o tineam cel mai bine de mana, s-a facut aproape galbena la fata si a inceput sa urle in tiganeste din toate puterile. Eu am slabit stransoarea si i-am spus sincer: “Fa, sa nu mai furi de la mine!„.

După această emoţionantă lecţie de viaţă pe care Marius, în mărinimia lui, i-a aplicat-o micuţei infractoare, pe care a muştruluit-o şi a beştelit-o cu blândeţea unui părinte, Blogatu avea să culeagă roadele actului său de eroism şi, totodată, să tragă şi el învăţăminte.

Cand am intrat in Mac cu telefonul in mana am fost aplaudat la scena deschisa! Cu siguranta ca angajatii sau clientii nu mai intalnisera un astfel de caz, de recuperare al unui obiect de la hoti. Sincer sa fiu, si eu sunt uimit de recuperarea telefonului si, de atunci, de fiecare data cand ma uit la iPhone-ul meu, inteleg cat de important e sa fiu atent la ceea ce se intampla in jurul meu!

Despre autor

El Lunes a scris 32 articole pe acest blog.

Mihai. Mihai Cristian Mateaş. Mişu, pentru prieteni. Viitor fost jurnalist. Actual hater, troll, căpşunar, retard, jeg, fomist fugit din ţară şi fmm de bozgor. #buci expert. Din când în când umblu înarmat. Născut luni, plecat marţi din România. Mă întorc miercuri. Joi plec iar. Am păreri, fără să mă fi născut cu dreptul ăsta. Ultima propoziție nu este adevărată.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
Tulburător! Barcelona, la picioarele lui Blogatu! Vezi aici cum i-a impresionat năzdrăvanul pe catalani!, 10.0 out of 10 based on 1 rating

14 răspunsuri la “Tulburător! Barcelona, la picioarele lui Blogatu! Vezi aici cum i-a impresionat năzdrăvanul pe catalani!”

  1. Nici macar Calsitrat Hogas nu nara mai bine calatoria barceloneza si aventurile de acolo happy Daca dadea roata la catedrala dadea de un mic restaurant unde nu intrau pirandele si minca mai sanatos decit la macdo dar cu vreo 5 euro mai mult laughing

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0 (from 0 votes)
    1. Cinci euro e mult… Blogatu nu aruncă banii pe prostii. MecDonaltz Ratzoiul era verificat de-acasa, stia ce latureshte, dar mancarurile spaniole ii pareau bizare, probabil happy

      VN:F [1.9.22_1171]
      Rating: 0 (from 0 votes)
  2. „…mi-am intins mana catre paharul de Cola. Nu l-am nimerit din prima, pentru ca incercam din rasputeri sa inteleg modul in care Gaudi a proiectat Sagrada Familia.” Atat!!!

    VN:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  3. eu cred ca de fapt postul lui e cu mesaj subliminal dedicat oltenilor laughing in caz ca nu vor sa-si plateasca meniul la mecdonaltz sa urle ca li s-a furat telefonul si sa fuga nervosi dupa asa-zisul infractor laughing

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  4. Am fost şi eu vreo 10 zile prin Spania, dar aşa păţanie n-am avut. Tot ce mi-a fost furat a fost o bucată de biscuite de către un porumbel înfometat happy. Amuzant mod de a nara aşa întâmplare, merită ţinută în jurnal şi spusă ca poveste de noapte copiilor.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  5. nu stiu de ce dar am sperat ca angajata asiatica a fugit cu el a recuperat telefonul cu 3 flicflacuri dovedindu-se a fi o sora 13.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0 (from 0 votes)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *